Ce lipseste in mine merge contra gandurilor mele si provoaca mintea sa-si aminteasca.Chiar daca uitand, pare a fi solutia la golul pe care il detin, memoriile deschid o rana in piept.
Ar putea inima sa simpatizeze mintea mea confuza si sa lucreze amandoua impreuna, impotriva suferintei care este uneori in mine?
Ceea ce pare foarte complicat, doar cu un pic de atentie, imi dau seama cat de simplu este. De ce zic de atatea ori ca totul este atat de simplu si ca doar pare complicat?
De ce contradictii? Poate au impreuna un plan secret, ca sa ma faca sa naucesc. Who knows?
Din nou contradictii, si voi cu intrebarile voastre tulburatoare: Cum pot fi atat de multe intrebari aparent fara raspuns, cand raspunsurile erau uneori atat de evidente?
Si poate ca scopul nu este de a intelege orice. Si da, las totul si merg mai departe, lasand in urma atat de multe 'de ce?'. Rutina. Iar deschid o suta de idei si solutii posibile.
La urma urmei, viata ne duce chiar daca nu vrem sa mergem, si este mereu cu un pas inainte, ca sa ne arata pe unde am fost.
Daca vom ajunge nimic in viata, este doar pentru a incepe un nou drum.
Viata nu a fost data pentru a o vedea pe Dana oprindu-se si intrebandu-se.
Si daca eu nu traiesc, viata se poate supara.
Eh.. stupid thoughts..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu