marți, 29 iunie 2010

Sa vii ca o parere.. - Pavel Corut

Undeva, departe, cititorul destinului zâmbea amuzat, cu degetul pe o filă din cartea vieţii ei.

Un roman de dragoste care mi-a placut foarte mult "Sa vii ca o parere - Pavel Corut". Un fir narativ captivant, ce prezinta viata unei fete, bucuriile si dezamagirile ei, si convingerea ca femeile trebuie sa-si plateasca foarte scump fiecare strop de fericire.
Nu dau prea multe detalii, dar o recomand cu mare placere iubitorilor de carti. Aveam 14 ani cand am citit-o si tin minte ca m-a captivat atat de mult incat am terminat-o in 2 zile.

Nu m-a lovit destinul, ci oamenii. Fiecare putea să se abţină, să nu mă lovească, dar n-au făcut-o. E rândul meu să lovesc! Pe destin şi viaţă nu am cum să mă răzbun. Pe uneltele lor, da! Îi voi lovi şi eu la fel de crud!

Buzele fremătânde, însângerate de sărutări pătimaşe, rosteau pierdute: Dragul meu, drag... Iubirea mea, iubire... Ultima scânteie de raţiune din ea o vestea că atinsese cu degetele poarta fericirii. Atât, o atinsese doar...

Să vii ca o părere
Din vremile curate,
Când nu era durere
Şi blânde erau toate,

Să-mi depeni către seară,
Iar eu să te ascult,
Poveşti de-odinioară
Şi taine de demult...

Ploua cu vise peste noi
Şi fulgerau străvechi dorinţi,
Tuna ca-n vremea de apoi:
Să nu te mint, să nu mă minţi...

Ne preschimbase Ceru-n sfinţi,
În legea neamului dintâi:
Să nu te mint, să nu mă minţi,
Să mai rămân, să mai rămâi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu