luni, 26 iulie 2010

Ce zi minunata!

Ora 9. Ies din casa in rochita si sandale si un hanorac de 4 ori mai mare decat mine, ca de abia mi se vedeau degetele. Ce aer curat, ce vreme frumoasa! Sunetul stropilor de ploaie pe umbrela mea si senzatia rece a picurilor pe picioarele mele. Pe trecerea de pietoni oamenii se inghesuiau sa ajunga mai repede la tramvai, numai eu ma oprisem vreme de cateva secunde intr-o balta formata de ploaie si parca uitasem sa mai plec. M-au trezit la realitate vocile oamenilor grabiti care tipau: "Tramvaiu' asta merge in Tatarasi???" Am asteptat in statie 25 de minute sa apara sasele, si nu m-am enervat cum se intampla de obicei. Inca as mai fi asteptat. Ploua. Si era atat de bine. Mi-am inchis umbrela si am lasat stropii sa cada in voia lor pe fata mea somnoroasa. Ma racoresc. Intr-un tarziu apare tramvaiul. Geamuri aburite de abia vedeai prin ele. Picuri mari se lovesc de geam. Poveste. Cobor, din nou fara sa deschid umbrela. Zambesc trecatorilor care se uita la mine mirati. Sunt comica: rochita, sandale si un hanorac XL, umbrela inchisa. Nu-mi pasa.
Ajung in fata blocului si profit de ocazie. O balta mare care se formeaza mereu de la ploile de vara. Nimeni pe strada. Ma opresc exact in ea si alunec de cateva ori in sandale. Relaxare. Vreau sa mai raman..

Un comentariu:

  1. melodia se numeste Koop - Koop island blues, si merge perfect cu ziua pe care ai descris-o:)

    RăspundețiȘtergere