sâmbătă, 10 iulie 2010

Cadoul

Nu demult m-a intrebat cineva, daca am un cadou la care tin foarte mult. Nu sunt o persoana materialista, dar am primit foarte multe cadouri. I-am raspuns prompt si foarte sigura pe mine: o clama! Puteam sa ii spun papusa de portelan, telefonul sau o floare, un inel, un lantisor cu hellokitty sau multe altele. Persoana a ras si m-a intrebat care este semnificatia cadoului pe care il iubesc cel mai mult.
Era o zi de iarna, la inceputul iubirii mele naive.. Aveam multe probleme in familie, la scoala, cu prietena mea. Pentru ca sunt o persoana sensibila, incepeam sa plang din orice si mai mereu eram suparata, nimic nu ma mai multumea. Ma simteam descurajata total si aveam certitudinea ca toata lumea are ceva cu mine. Apoi m-am intalnit cu el.
Era februarie. El ma strangea in brate.. Si era alaturi de mine, acolo. Ma strangea la pieptul lui si imi spunea ca o sa fie bine. Apoi mi-a prins parul cu o clamita mica si m-a pupat pe frunte. Am zambit. Stiu ca nu clama aceea mi-a adus bucuria. Ci sentimentul acela.. de protejare, de.. cuiva ii pasa de mine si ma incuraja. A fost atat bine.. Si a avut dreptate. Totul s-a terminat cu bine. Acel moment mi-a dat curajul sa merg mai departe si m-a facut mai puternica. Eu si el eram acolo. Si clama era in parul meu :D. Iar eu in bratele lui. Si mana lui prin parul meu ondulat.. Era atat de frig.. dar atat de bine..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu