vineri, 16 iulie 2010

Vrabiuta

In fiecare dimineata de vara, se aduna vrabiutele la geamul meu. Si canta. Ce fericite trebuie sa fie ele.. Cum se bucura prin melodii de orice noua zi.. Cat de mult trebuie sa insemne pentru ele..Cateodata le mai pun firimituri pe pervaz, si de dupa perdea ma uit la ele. Ce cioc mic au.. Zambesc. Sunt atat de mirifice.. si imi place atat de mult sa le privesc. Nu vreau sa mai plece. Ele imi aduc bucurie.. Stii expresia "liber ca pasarea cerului?" Asa ma simt si eu cand ma uit la vrabiutele de la geamul meu. Detasata de toate problemele care ma inconjoara, de toate grijile si nevoile.. Ce interesant trebuie sa fie cand zbori. Sa dai din aripioare usor-usor, lovita de mangaierea vantului.. Ce relaxant.. Sa zbori pana la curcubeu si inapoi.. sa ii admiri razele colorate, chiar de langa el si apoi sa il inconjori in timp ce dispare..
Sa poti sa zbori.. cu inima..

Un comentariu:

  1. sunt perfect de acord cu tine! admir f mult vrabiutele sunt mici nau putere mare nau gheare sau cioc puternic sunt doar mici si agile! asta demonstreaza nu doar cei mai mari sunt cei puternici in fine ! :)

    RăspundețiȘtergere