Poveste

Ea e acolo, sta. Nu spune nimic, absolut nimic. Priveste natura. Intaiul de august al acestei veri.
Ea este acolo, deasupra a tot si toate, coplesita, muta. A incercat totusi viata, a incercat fiintele. Pentru ce va veni nu-i ramane decat memoria. Si avantul ei. Un cantec. Trecutul se misca.
Imagini. Album. Se intorc paginile.
Invelita de parfumul liliacului, de crengi si frunze, totul amestecat, cald, invaluitor, se afunda in visele ei.
Surasul ei e slab, un suras de expresie, o chemare, un simtamant.
Povestea e aiurea, in jurul lor, dar nu si in ei insisi. Fiecare in rolul lui, l-a iubit pe celalalt pana la absurd.