luni, 9 august 2010

Rugaciunea

Ne-am rugat de cateva ori impreuna, cu voce tare, dar dupa marile mele insistente. Ii este rusine atunci cand nu il aude decat Dumnezeu. El spune ca nu stie sa se roage cu voce tare "asa cum faci tu!" Dar sunt multumita. In fiecare seara il observ cum se aseaza in genunchi, inainte de culcare. Liniste deplina. Isi rosteste rugaciunea in gand. La fel fac si eu acum, doar ca uneori, la sfarsit spun un "Amin!" cat sa auda toata casa, parca sa fie de acord cu mine.
In ultima vreme, mai precis in ultima luna, probabil din cauza caldurii si oboselii, nu m-am mai rugat ca de obicei, cu o lista lunga de "Doamne, iti multumesc pentru.. sau Te rog sa.. " Sunt fericita sa rostesc in fiecare seara "Tatal nostru!" si "iti multumesc pentru inca o zi!" you should try! Rugaciunea asta are ceva al ei, care ma face sa ma simt implinita. Dumnezeu m-a ajutat foarte mult in ultima perioada. Si nu simt rugaciunea ca pe o obligatie, o vad mai mult ca pe o multumire fata de El, si un favor pe care mi-l fac mie. Ma simt in siguranta.

Un comentariu: