duminică, 16 ianuarie 2011

Trofeul

Pot sa tipe, sa loveasca, sa taca. Trofeul e al meu si nu il voi parasi. Pot incerca sa ma blesteme, sa-mi scrie numele pe coltul blocului sau sa ma picteze pe o biserica. Pot sa imi schimbe numele in rusine sau pacat, eu stiu ca realitatea este diferita. Trofeul meu nu ma va parasi.
Trofeul este al meu, pentru mine. Si asculta: Nu il voi scapa! Trofeul meu este pacea de a sti ca fiecare e la locul lui, cineva care sa aiba grija de tine si de care sa iti pese, pacea de a sti ca nu esti singur, pacea de a pluti in fiecare zi, din cauza ei, a dragostei, o dragoste reciproca, abundenta, care nu este usor de intretinut.
Iar cei care sunt mediocri au doar o dragoste flamanda de a critica iar si iar, dar eu merg cu viata mea inainte. Curajoasa, inaintez. Minciunile voastre m-au facut doar sa merg mai departe, si sa vad gradina frumoasa de flori. Si nu doar flori, gradina a nascut afectiune, intelegere.
Zambetul meu nu poate fi distrus. Respiratia mea nu va da drum liber lacrimilor si suspinelor.
Si imi urmez calea cu pieptul arzand si inima in floare. Capul meu nu se va pleca niciodata. Pentru ca trofeul meu e al meu. Da, al meu!

Ratatul este cel care decide sa fie.
Castigatorul sunt eu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu