miercuri, 23 februarie 2011

Si ce

Si ce, daca sunt cu capul in nori!
Primii picuri de ploaie vor aluneca incet pe obrajii mei inainte de a se pierde printre firele de iarba iar prima raza de soare ma va saluta intotdeauna inainte de a incalzi pamantul. Fulgii de zapada mereu se vor topi in palma mea inainte de a acoperi asfaltul rece, iar vantul mereu va adia prin parul meu inainte de a rascoli frunzele ruginii ale toamnei.

Sunt cu capul in nori?
Cred ca da din moment ce ma imprietenesc cu oricine imi iese in cale, ca apoi sa vad cum toti pleaca cand nu mai au nevoie de mine. Dar e ok si asa, prietenii vin si pleaca.

Sunt cu capul in nori? Si ce!
Am sa continui sa fiu aceeasi fata mofturoasa care mereu se trezeste prea tarziu si isi pune ceasul sa sune din 10 in 10 minute. Si in weekend voi continua sa fiu aceeasi lenesa si ametita persoana care deschide ochii dupa ora 11.
Sunt cu capul in nori? Foarte bine!
Am sa raman mereu aceeasi fata cu ganduri razlete si ras zgomotos. Am sa cant aiurea pe strada, am sa le zambesc necunoscutilor in continuare si am sa le spun oamenilor care imi ies in cale si pe care nici nu ii cunosc ca sunt frumosi.

Sunt cu capul in nori?
Nu! Si voi prefera intotdeauna vara sa stau pe o banca sa citesc o carte in Botanica sau sa dau pufuleti la ratuste, decat sa fiu cool si sa ma duc la un suc in Verve sau Corso.
Si am sa raman acelasi om alintat si pretentios pana se dezmeticeste bine din somn. Am sa fiu la fel de mâțâită atunci cand imi doresc ceva, atunci cand zambesc, atunci cand te strang in brate, cand ma supar, cand mi-e dor. De ce? Pentru ca imi place cum sunt!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu