miercuri, 29 iunie 2011

I think..

Totul a devenit atat de banal.
Cateva hartii intinse pe masa, si multimea care trece prin fata ochilor ei.
Galagie, pasi, hohote, plictis.
E obosita.

Cateodata apare el, si ii aduce zambetul pe buze.
El - vrand sa para mereu in graba, niciodata nu uita sa ii adreseze doua-trei cuvinte fugare.
Acolo, el ii face ziua mai frumoasa, el face timpul sa treaca mai repede.
El este unealta ei prin care isi imparte timpul.
Cam la fiecare doua ore, el trebuie sa apara, sa ii insenineze ziua.
Nu il place, nu il displace.
Ii e indiferent, dar in acelasi timp singurul pe care il asteapta sa treaca.

Azi a observat ca are gropita in obrazul stang, atunci cand ii zambeste.
El - obiectul ei de studiu.

Un comentariu: