sâmbătă, 6 aprilie 2013

Silence..


            Furtuna, viscolul, tornadele, doamne ce cunoscute ii erau langa el, cuvinte ca "plec si n-ai sa ma mai vezi" era obisnuita sa i le zica, sa il alunge ca apoi sa il vrea cu toata fiinta inapoi doar ca mai tarziu sa plece ea triumfatoare, trantindu-i usa in nas si spulberandu-i toate visele. Adora momentul cand il vedea invins, neputincios, urland, strigand dupa o picatura de atentie. Se simtea sigura, stiind ca in mainile ei, sta caderea lui, dorinta lui. Mandra pasea mai departe, privindu-l cu ochi taiosi, razand in gand de disperarea lui. Ii facea placere sa simta puterea in maini, puterea de a spulbera tot ce cladise in el, tot ce credea ca i se cuvine. Si se jucau atat de sadic, unul cu altul, nestiind ca vor deveni dependenti, dependenti de acel "nu te mai vreau" pe care el l-a auzit de nenumarate ori si nu l-a crezut niciodata, pentru ca mereu urmau sa se impace si el si ea simteau, in acel moment, ca toata joaca asta nu e decat o nebunie de moment, ce facea dorinta din ei sa arda si mai tare! Hraneau monstrul acela numit iubire nebuna, constienti de toata durerea ce si-o provocau reciproc...

Acum? E pace.. il priveste pe el, chipul acesta candva turbat, nebun cu lacrimi in ochi cersind iubire, alteori mandru de suferinta ce i-o provoca, avea acum privire calda, ca o liniste continua, interminabila. Cumva, e bine asa.. Incapabila, sta si priveste spre el, incantat, cum isi continua opera de arta. Isi continua uneori incet, alteori sarind prapastii sau in ritm alert, drumul prin inima ei. Pentru ea e prea tarziu, nimic nu mai poate fi schimbat. El, desi privind-o calm, diabolic scrijeleste mai departe in piatra, in foaie, in carne, croindu-si drumul prin viata ei.. 

E liniste.. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu