Draga mea, dragă...

Nu vreau să te dezamăgesc!

Mă simt datoare ţie, suflet mare, să nu te dezamăgesc! 

Ai fost lângă mine, ai trăit cu mine orice stare și m-ai înțeles fără să vorbesc măcar! 

Cum as putea sa te dezamăgesc, când mânuțele tale de copil, ma mângâiau pe față și îmi spuneai la doar 3 ani: "lasă mami, nu mai plânge, sunt eu aici! "

Cum as putea sa te dezamăgesc, când știu că ai avut grija de mine, ca un om mare.. Când eu trebuia sa fiu adultul, tu ai fost matură pentru mine și mă încurajai spunându'mi "hai mami, plângi, ca o sa treacă și asta! " 

Cum sa te dezamăgesc când numai tu știi ca pretul sufletului meu puternic, l ai plătit împreună cu mine,  tu mi-ai zis ca va fi bine, tu m-ai strâns noaptea în braţe, tu mi-ai șters lacrima de pe obraz și îmi spuneai "o sa fie bine, ai sa vezi!"

Cum să nu te port mereu în gând? Cu fiecare alegere, la fiecare pas și în fiecare temere?! 

Cum sa aleg greșeli, când știu cât ai luptat pentru mine, sa ma scoți din starea în care m-a aruncat viata... Asa sa te răsplătesc eu? 

Nu, nu..

Îți promit, ca tot ce ai făcut pentru mine nu va fi în van.. Și am să mă depărtez mereu de tot ce înseamnă nesiguranță, de tot ce ma face sa simt teama sau neîncredere. Pentru ca dacă eu nu sunt bine, nici tu nu ești bine.. 

Iar pe tine te iubesc mai presus de orice îmi oferă lumea!