luni, 9 august 2010

My dream

1997. Libertate. La iesirea din scoala surorile mele nu m-au mai asteptat, cum faceau de obicei.
Sunt singura.
Este corpul meu, pasul meu, nu am fost abandonata, dar ma abandonez singura.
Totul, chioscul, doamna cu palarie, trandafirii din gradina, nimic nu mai este la fel. Eu sunt alta.
Sunt uluita ca dintr-o data numai depind decat de mine.
Nu-i nimic, nu ma grabesc sa ajung acasa.
Ma simt usoara, perfecta. Trec prin curtea bisericii, admir turnurile ascutite si zidurile inalte. Raze de soare jucause, printre crengile copacilor.
Fredonez o melodie, ma invart in ritm de vals, sunt ca o adiere de vant ce limpezeste cerul.
Ma opresc in fata gradinii. La etaj, rufele unei doamne sunt intinse pe sarma.
Vreau un trandafir pentru mama. Sar gardul. Nimeni in jur. Ma plimb printre flori. Rup un trandafir.
Niciodata n-am respirat atat de puternic si atat de profund. E bine.
Vine cineva. Incerc sa ies, uniforma mi se agata in gard. Ma fortez si cad intr-o balta formata de ploaie.
Merg incet spre casa. Admir tot ce se poate, blocurile inalte, imi inchipui norii, ca niste iepurasi, catelusi, pisicute.
O mana ma prinde puternic de la spate. Mama speriata imi da o palma "Unde ai fost?"
Las capul in pamant si strang trandafirul la spate in pumnii mei mici. Ma intep.

***Sunt dealurile de cristal, acelea pe care le stiam din desene animate. Eu, fetita ciufulita, cu rochia zdrentaroasa.
Crengi de copaci ce vor sa ma opreasca, pe acestia ii stiu din cartile de povesti. Visez. Incerc sa fug de vrajitoarea cu palarie. Ma ascund printre flori de smarald. Ma uit in sus. Departe in zare vad turnuletul unui castel stralucitor. Ma ridic si ajung langa lac. Sar de pe o piatra pe alta, fara sa ma ranesc, de parca drumul ar fi facut pentru mine. E valsul de alta data. Trebuie sa am grija sa nu cad in apa, deoarece nu stiu sa inot. Si de altfel, cine ar veni dupa mine? Pentru ca numai eu sunt aici, numai eu cunosc locurile. E surpriza. Si acest vis neatins, mi se intampla sa-l mai am si acum. E uluitor cat de mult pot sa calatoresc, fara sa calatoresc.
Aici sunt in pace, protejata de toti si de toate. Ei n-or sa stie niciodata ca ma aflu aici.***
E visul din ziua libertatii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu