miercuri, 23 august 2017

Buna, ce faci?

Cat de frumoasa ești! Cum de nu te-am mai văzut prin oraș? Pai, normal bai ca nu m ai văzut. La 27 de ani ai mei muncesc de îmi sar capacele, iar în restul timpului sunt mama cu norma întreaga.
Zici că-s aroganta? Asa și? Uita te putin în jur și ai sa înțelegi de ce. Femeile la vârstă mea rup cluburile, eu îmi rup spatele ca sa pot plăti facturi, sa îmi fac mofturi, sa ma duc la solar, sa ma îmbrac cum îmi place fara sa depind de buzunarul cuiva. Cum as putea în situația de fata, sa nu ma consider mai bună, sa nu am pretenții și sa ies la o cafea cu oricare terchea-berchea sau Don Juan care ma vede ca pe o bucata de carne?
Pai da eu sunt mai mult de atât. Cred în frumusetea mea, a zâmbetului meu dar și a sărutărilor pline de dorința, a atingerilor care sa ma facă sa simt plăcerea prin fiecare por. Îmi place sa ma fac dorita, dar în esența mea am mult mai mult de oferit,  asa ca m am transformat într o scorpie care nu lasă barbatii sa se apropie fizic de ea. Îmi e dor de trăiri,  dar nu pot înțelege cum oamenii prefera sa se rezume doar la sex,  ignorând legătură atât de intensa dintre minte suflet și trup și tot spațiul acela gol dintre doua persoane care trebuie umplut cu suspans, cu întrebări cu pasiune și întreținut în același timp.
Cum de sunt singura? Muncesc, sunt mama, iar în timpul meu liber, decât în companie greșită, mai bine citesc o carte sau ma afund și mai mult în muncă, pentru ca e un stimulent mult mai bun pentru psihic decât o ieșire cu niste marţafoi!
Acum ca ma cunoști, FUCK OFF!

sâmbătă, 17 mai 2014

Vei sti..

Stiu ca nu pot sa le spun la fel de des ca tine si mereu sunt cea care spune "si eu".. si chiar daca m-ai tot intrebat de ce nu iti spun eu prima, sau de ce nu pot sa continui fraza macar cu un "si eu te iubesc" si chiar daca vei continua sa ma intrebi, nu stiu! Am sa zambesc in continuare si am sa ridic din umeri ca si cand n-am habar la ce te referi, atunci cand ma intrebi.
Dar tu vei sti ca te iubesc..
Vei sti ca te iubesc, in modul meu ciudat de a nu iti spune, atunci cand tu speli vasele si eu vin si te imbratisez din spate si te sarut pe gat...
Vei sti ca te iubesc, cand inca insist sa ma tii si pe mine de mana, desi in acelasi timp impingi caruciorul Alessiei pe trotuare...
Vei sti ca te iubesc, cand sunt geloasa, cand te astept acasa, cand inca ma vezi bucurandu-ma de surprizele pe care mi le lasi prin casa inainte sa pleci la munca.

Vei sti ca te iubesc acum, cand tu lucrezi si eu nu pot s-adorm, pentru ca imi lipsesti si nu am somn..


P.s. Sa nu crezi ca nu am bagat de seama, marti dimineata, cand dormeam, m-ai sarutat si te-ai intors sa iti continui somnul. Pe sufletul meu a ramas si acum acel sarut!

marți, 11 martie 2014

Inainte de a fi mama


Inainte de a fi mama nimic nu mi se parea schimbat, totul era la fel.
Inainte de a fi mama nu existau griji, tensiuni si adevarate intrebari.
Inainte de a fi mama, da, inainte, ma plimbam si ma distram. Eram prezenta in orice incapere cu hohote si ascultam ultimele barfe, stiam totul despre ultima cafenea deschisa in oras.
Inainte de a fi mama eram bucuroasa.. Si cu toate astea nu cunoscusem inca, intelesul fericirii.
Inainte de a fi mama eram ranita, dar nu am stiut niciodata cum se simte sa iti stii inima smulsa din piept, ca bate intr un patut langa mine sau in bratele mele. Nu am stiut ca inima mea poate zambi, poate fi atat de inocenta si de frumoasa.
Inainte de a fi mama nu simteam manute calde prizandu ma de deget, gangureli si mici ofuri pe care ador sa le aud atunci cand dorm.. Nu vedeam ochisori curiosi care cauta intrebatori prin casa..
Inainte de a fi mama permiteam oamenilor sa ma raneasca, acum singurele lacrimi sunt acelea provocate de plansul fetitei mele.
Inainte de a fi mama nu il iubeam atat de mult pe tatal copilului meu si inainte evitam sa rostesc un "te iubesc" acum ii spun asta oridecateori am ocazia si am lacrimi in ochi atunci cand pleaca la servici..
Inainte ieseam cu el prin parcuri, cluburi si plimbari, acum seara ne rugam amandoi langa un patut..
Inainte de a fi mama nu cunosteam reala fericire.. Pentru ca viata dinainte este un fir de praf pe langa cea de acum..
Dupa ce am devenit mama, am inteles sensul vietii.. Acela pe care imi doresc sa l simta fiecare..
Acum e minunat..

luni, 12 august 2013

Imi spui ca sunt frumoasa si ca ma iubesti..

Mi-ai spus acum cateva zile ca eu te fac fericit. 
Mi-ai spus, nu pentru ca va veni Alessia-Sabrina in viata noastra, ci pentru ca sunt eu. Ca iti place cum ma alint, cum ma prostesc.
Si mi-ai mai spus ca ma iubesti pentru ca esti linistit langa mine, esti mai bun.. 
O parte parca le-as crede.. Pentru ca am trecut prin atatea si am vazut cu ochii mei cum te distrugeai atunci cand nu mai eram langa tine, cand te alungam de atatea ori.. si te pierdeai prin tot felul de vicii de moment.. si ma sunai plangand sa te primesc inapoi ca altfel te pierzi de tot.. Si desi stiu ca gresesc inca incerc sa te mai alung de la orice prostie, pentru ca sunt rea, da stiu, sunt orgolioasa la maxim, si nu stiu cum sa opresc asta, sa opresc dorinta de a te vedea plecand, ratacindu-te si apoi implorandu-ma.. 
Este atat de incorect..
Si uite au trecut doi ani asa, eu alungandu-te in cele mai galagioase moduri, ca mai apoi sa plangem unul in bratele celuilalt ca doi copii prosti care au stricat o jucarie.. Si mereu promiteam ca va fi bine, dar iar ne regaseam plangand ca suntem prosti si nu stim sa ne pretuim.. Imi aduc aminte asta iarna plangeai atat de tare cand ne-am impacat, ca nici comanda taximetristului nu o puteai spune.. sau cand ai plecat in Grecia..
Oare de ce au trebuit sa fie atatea.. sa ne repetam intr-un cerc continuu de chinuiala.. 

Poate ai dreptate.. 
Poate eu sunt stalpul tau de rezistenta, chiar daca recunosti asta doar in momentele de slabiciune, foarte rare, in comparatie cu cele de orgoliu.. Dar vezi tu.. nu doar tu ai nevoie de mine, sa te schimb.. ci si eu.. sa ma calmez, sa ma obisnuiesc cu linistea asta interminabila, placuta.. 
Am nevoie de atat de multa putere, of.. 
E greu sa fiu eu, sa fiu eu langa tine, pentru tine.. cand stiu ca semanam intr-o mare masura.. e greu sa ne tin pe amandoi pe linia de plutire.. si recunosc cu rusine.. ca in ultimul timp poate ca tu ai luptat mai mult.. 
Sunt atat de obosita.. si cred ca cel mai greu e sa accept ca in urma a tot ceea ce a fost, ma bucur ca esti langa mine, tu.

Progresam.. 

miercuri, 22 mai 2013

Ce mai spui..


- Esti fericita? 
Pentru cateva secunde a amutit. Nu se astepta sa ii puna o astfel de intrebare. Ar fi vrut sa raspunda pozitiv, pentru ca desi el i-a provocat atat de multa suferinta, totusi nu voia sa il raneasca. Nu i-a spus nici nu, in schimb a bolborosit cateva propozitii fara sens. 
I-ar fi spus multe, mult prea multe.. daca ar fi stiut ce inseamna fericirea poate si-ar fi dat seama daca este.. Dar nu putea spune asta, pentru ca sentimentul il cunostea prea bine.. sentiment ratacit..  
I-ar fi explicat ca femeile sunt construite altfel, dar de data asta a preferat sa gandeasca mult si sa vorbeasca putin, sperand ca el a inteles, dezamagit, raspunsul ei.. 
Ea era de parere ca fericirea se obtine in timp, ca se cladeste, se construieste.. bucuriile sunt de moment.. bucuroasa, da! Ea era bucuroasa!

Si-a intors privirea spre trecatorii de langa terasa la care stateau si a spus: Eu sunt fericit!
Ea i-a zambit si l-a luat in brate: "Vino! Sa te iubesc!"

vineri, 10 mai 2013

Scrisoare..

E ca si cum.. ma simt ca si cand as sta in fata ta si te-as privi.. Si desi imi doresc atat de mult acest lucru sunt condamnata sa astept.. 
Imi doresc atat de mult sa fii in fata mea acum.. Sa te strang la piept, sa te sarut, sa te imbratisez, sa plang pentru toate gandurile pe care le-am avut despre tine fara sa te cunosc macar.. 
Iarta-ma ca m-am comportat ca un copil inspaimantat, iarta-mi disperarea si in acelasi timp te rog.. te rog bucura-te de iubirea mea profunda.. 
Iarta-ma ca m-am zapacit intr-un amalgam de sentimente, ca sunt dezorientata, dezorganizata si uituca.. 
Dar tu iarta-ma te rog.. 
si daca o vei face.. 
daca o vei face iti promit ca am sa lupt pentru tine..
am sa incerc sa te uimesc in fiecare zi, sa te invart, sa te plimb, sa te adorm..
Iarta-ma ca m-am speriat..
Iarta-ma pentru clipele in care am plans, pentru momentele mele de suparare, indignare sau nervozitate.. momente pe care le-ai trait alaturi de mine fara sa iti dau de ales.. 
Iarta-ma ca le-am permis celor din jur sa ma raneasca sufleteste, iar tu ai stiut totul, ai simtit totul.. tu, mai bine decat oricine de pe acest pamant.. tu, bucatica din mine.. 
tu, fericire mica.. eu nu te cunosc, dar tu deja ma stii..
Si tot ce-mi mai ramane.. este sa.. s-astept cu nerabdare clipa cand te voi cunoaste.. 
Inca 4 luni si in sfarsit iti voi putea vedea chipul..
Iubirea mea, minunea mea, speranta mea..
 
Hai, mai da-mi un semn.. 



Cu drag, mama!

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Avem timp..

            
           E atat de straniu cum spunem ca nu avem timp pentru nimic.. si totusi pentru distrugere mereu gasim o satisfactie de moment.. 
 Avem timp sa devenim oameni josnici, cat mai josnici.. avem chiar timp sa ne si  amuzam de faptul acesta.. Avem timp sa distrugem principii, sa cladim imperii pe minciuni.. 
Avem timp sa descurajam.. avem timp sa uram, sa aruncam priviri taioase si cuvinte ucigatoare. Avem timp sa mintim, sa barfim, sa ironizam, sa ne bucuram de raul altora. 
Avem atat de mult timp sa ne distram, sa ne cufundam in placeri trecatoare, avem timp sa alergam spre dezamagire, sa ne indreptam jos.. cat mai jos..
Avem timp sa ne batem joc de propria viata si de a celor din jur. Avem timp, atat de mult timp sa facem rau cu zambetul pe buze..  Avem timp sa judecam..
dar.. 
Cand ti-ai facut ultima data timp sa arunci un zambet in locul unei jigniri? Sa imbratisezi din inima in loc sa furi momentele de fericire ale altora? Sa vorbesti cu Dumnezeu, sa te uiti la sufletul tau, sa incurajezi un prieten, in loc sa te bucuri de caderea lui.. 

Tu cand ai sa iti acorzi timp sa te bucuri? Sa privesti la lucrurile marunte din jurul tau, sa privesti la soare, la flori, la ploaie, la oameni cu adevarat fericiti.. Sa iubesti sincer.. sa te bucuri de o plimbare, de o imbratisare, de o privire blanda.. sa oferi o bucurie de moment in locul unei clipe de neliniste..
Sa apreciezi..
Sa fii recunoscator..
Recunoscator pentru putinul care il detii TU!



sâmbătă, 6 aprilie 2013

Silence..


            Furtuna, viscolul, tornadele, doamne ce cunoscute ii erau langa el, cuvinte ca "plec si n-ai sa ma mai vezi" era obisnuita sa i le zica, sa il alunge ca apoi sa il vrea cu toata fiinta inapoi doar ca mai tarziu sa plece ea triumfatoare, trantindu-i usa in nas si spulberandu-i toate visele. Adora momentul cand il vedea invins, neputincios, urland, strigand dupa o picatura de atentie. Se simtea sigura, stiind ca in mainile ei, sta caderea lui, dorinta lui. Mandra pasea mai departe, privindu-l cu ochi taiosi, razand in gand de disperarea lui. Ii facea placere sa simta puterea in maini, puterea de a spulbera tot ce cladise in el, tot ce credea ca i se cuvine. Si se jucau atat de sadic, unul cu altul, nestiind ca vor deveni dependenti, dependenti de acel "nu te mai vreau" pe care el l-a auzit de nenumarate ori si nu l-a crezut niciodata, pentru ca mereu urmau sa se impace si el si ea simteau, in acel moment, ca toata joaca asta nu e decat o nebunie de moment, ce facea dorinta din ei sa arda si mai tare! Hraneau monstrul acela numit iubire nebuna, constienti de toata durerea ce si-o provocau reciproc...

Acum? E pace.. il priveste pe el, chipul acesta candva turbat, nebun cu lacrimi in ochi cersind iubire, alteori mandru de suferinta ce i-o provoca, avea acum privire calda, ca o liniste continua, interminabila. Cumva, e bine asa.. Incapabila, sta si priveste spre el, incantat, cum isi continua opera de arta. Isi continua uneori incet, alteori sarind prapastii sau in ritm alert, drumul prin inima ei. Pentru ea e prea tarziu, nimic nu mai poate fi schimbat. El, desi privind-o calm, diabolic scrijeleste mai departe in piatra, in foaie, in carne, croindu-si drumul prin viata ei.. 

E liniste.. 

Timp..


Viata se schimba.. Intr-o zi te trezesti atingand norii, iar urmatoarea esti trantit pe podea, cu o mie de rani care nu au nici un tratament, un milion de intrebari fara raspuns si sute de raspunsuri fara nici o intrebare. Si astfel devii pacientul timpului. Pentru ca timpul va da raspunsul, pentru ca timpul se schimba, iar oamenii putin cate putin..

luni, 10 septembrie 2012

Oare..

Si uneori ma gasesc zambind printr-un colt de lume, pentru ca in ciuda a toate.. parca as crede si eu in noi..
Vreau sa imi amintesc doar de momente in care imi zici "fetita lu'tata", cand ne alergam prin parcuri sau cand dansam nebuni, ori clipe in care iti sar in spate si imi spui ca esti cel mai chinuit prieten din lume, dar totusi continui sa ma tii pentru ca si micile momente ca astea ne fac fericiti.. sau diferiti..

E adevarat ca si noi ne-am certat, ne-am mintit, ne-am suparat.. caci fara sa vrei dragostea are si un colt mai intunecat.. Dar iubirea creste treptat, se invata, se dezvolta in doi.. si ajungi sa te schimbi fara a-ti da seama.
Si in mijlocul nervilor, ai tai sau ai mei, ori in mijlocul celor mai intense sentimente traite impreuna, cateodata ma amuz, nu doar pentru ca sunt fericita, ci pentru ca stiu ca degeaba plangem sau radem, ori ne facem planuri.. nu suntem decat niste papusi cu inima, in mana Cuiva.. cum sunt multi altii.. 
Niciodata nu stii ce iti rezerva ziua de maine.. 

miercuri, 28 decembrie 2011

Only you

Iubirea, dorinta, gelozia.. afectiunea si zambetele, lacrimile.. Tu le-ai plantat in inima mea..
M-ai invatat sa urasc si sa iubesc..
Si ranile astea vesnic deschise doar tu le-ai sculptat..
Eu doar am privit cum mainile tale imi modeleaza sufletul.. l-ai construit, bucata cu bucata.. sufletul asta stramb si naiv.. doar tu..
Iar eu, acum, ma simt incapabila si inutila..
Tu esti viu, undeva - real si ireal, iar eu mor.. incet.. si tandru..


"Si ai sa citesti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, daca nu vii sa-mi iei mâinile si sa descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sadit-o si pe care nu poti s-o farâmi orice ai face, pentru ca e opera ta, nu a mea."

vineri, 16 septembrie 2011

Esti suma deciziilor tale..

Si am decis sa fiu fericita. Sa privesc la toti de parca ar fi prima data cand ii vad, sa admir cu privirea unui copil curios.
Sa imi hranesc sufletul. Sa imi imbunatatesc lumea, chiar daca este mica, dar sa o imbunatatesc. Sa fac bine chiar si cand este cel mai rau.
Am decis sa investesc in visele mele: nebune, simple, diabolice, complexe. Unul sau toate din ele, pe rand sau toate odata. Nu conteaza, n-are importanta. Important este sa realizezi si sa visezi din nou.
Sa nu spun doar ca iubesc, ci sa pun in practica: sa incurajez, sa ador, sa imbratisez cu mainile, cuvintele si gesturile.
Am decis sa iert. Toti suntem oameni. Cu totii gresim. Grrr. Invatam dar putem gresi din nou.. Sa iert nu doar prin vorbe, ci cu spiritul.
Sa am in jurul meu doar oameni interesanti, amuzanti, loiali, pozitivi, linistiti, si in special care ma plac.
Sa fiu din ce in ce mai fericita, sa raspandesc fericirea, chiar daca stiu ca sunt si momente triste. Dar vor fi doar atat: momente.

Este atat de greu sa te definesti.. Sunt atat de multe.. doresc atat de multe.. viata este cam mult pentru mine..

vineri, 29 iulie 2011

Better not..

Imi place modul cum te joci in parul meu.. Faţa mea priveste in jos, incercand sa ascunda toata suferinta pe care mi-a cauzat-o el..
Realizez ca tu zambesti, iar inima mea parca se opreste..
Gandesc: "mai bine nu ma uit spre tine acum" pentru ca poate daca ti-as vedea zambetul as avea toate motivele sa simt ceva..
si mi-e teama.. nu vreau.. vreau sa-mi fii indiferent..
Oare-i bine asa?



Nici nu iti dai seama cat de mult inseamna pentru mine ca ma faci sa zambesc..

miercuri, 29 iunie 2011

I think..

Totul a devenit atat de banal.
Cateva hartii intinse pe masa, si multimea care trece prin fata ochilor ei.
Galagie, pasi, hohote, plictis.
E obosita.

Cateodata apare el, si ii aduce zambetul pe buze.
El - vrand sa para mereu in graba, niciodata nu uita sa ii adreseze doua-trei cuvinte fugare.
Acolo, el ii face ziua mai frumoasa, el face timpul sa treaca mai repede.
El este unealta ei prin care isi imparte timpul.
Cam la fiecare doua ore, el trebuie sa apara, sa ii insenineze ziua.
Nu il place, nu il displace.
Ii e indiferent, dar in acelasi timp singurul pe care il asteapta sa treaca.

Azi a observat ca are gropita in obrazul stang, atunci cand ii zambeste.
El - obiectul ei de studiu.

duminică, 26 iunie 2011

Summer

I-a gasit pe strazile prafuite ale orasului.
El - plin de entuziasm, ea - uscata de dor si lupte launtrice.
- Tu auzi ce spun? Vorbesti mereu pe langa subiect!
- Esti asa frumoasa! spuse el zambindu-i cald.
De data aceasta ea era acolo prezenta, incercand sa se lamureasca parca mai mult pe ea insasi, iar el.. el era doar ochi, uitand complet de expresia "ochi si urechi". Pe chipul lui se citea fericirea, in ochii lui dorinta.. iar cand momentele ii permiteau, o strangea tare, tare in brate, aproape lasand-o fara aer. Ea ramanea cateva secunde nemiscata, ca mai apoi sa se retraga rapid, parca revenind la lumea reala. Imbratisati erau doar un basm.

Era amiaza, cerul s-a intunecat, iar norii suparati pe destinul lor, au adus furtuna.
Stropi de ploaie dansau impreuna cu trandafirii, care isi scuturau petalele parfumate in jurul lor. Picuri, petale.. picuri, culori parfumate.
Poveste.

marți, 7 iunie 2011

Come..

Hey, vino langa mine.
Ia urmatorul autobuz spre casa, care fara sa vrea va opri aici.
Adu odata cu parfumul tau, dorinta mea de a trai.
Nu uita apusurile colorate si diminetile niciodata pierdute.
Pune-le pe toate in rucsac.. pentru ca.. stii cum sa-mi aduci fericirea, nu?
Vino acum, sunt la fereastra asteptandu-te pe tine sa apari de dupa colt si sa ma imbratisezi cu zambetul tau.
Vii?
Si iubesc sunetul soaptelor tale..
Absurditati la urechea inimii mele..

duminică, 15 mai 2011

Next station?

Atat de obosita.. dar intr-un final acasa. Ochii ma ustura, dar nu vor sa se inchida..

Cand trenul a oprit in statia ei, parca n-ar fi vrut sa coboare.. Din nou aici.. Ar fi vrut sa vina cineva sa o traga de maneca, sa ii zica: "Fetito.. incotro te-ndrepti? Si pe cine iei in trenul vietii tale?.." Poate asa s-ar fi trezit la realitate.. caci orasul asta desi e cald ii da fiori.. Statia plina, dar nimeni pentru ea.. Ar fi vrut sa planga, dar e puternica.. sau macar se amageste.. O lacrima se chinuia grabita sa iasa, dar s-a retras si ea cand a simtit amaraciunea din inima ei.. O doare.. tot orasul asta o apasa..

marți, 10 mai 2011

Esti departe, dar aproape..

Povesti, amagiri, imagini diverse..
Orgoliul meu care poate atinge varfuri mult prea inalte contra incapatanarii tale..
Si te tot cert si ma tot certi.. si-ncep sa obosesc.. si-nnebunesc ca nu esti langa mine sa te privesc.. cum imi vorbesti si cum ma certi si cum incerci sa ma calmezi..
Si stau prea mult pe ganduri.. si parca tu acolo unde esti.. ce faci?.. la fel ca mine.. ganduri..
Firea omului, mereu razvratita si dornica de mai mult. O fire plina de dorinte, ingrijorari, vise, amintiri. Griji facute in van. Toate acestea prezente in noi, desi si eu.. si tu.. stim ca totul e in mana Lui.. si va fi bine!
Cine ne mai intelege pe noi inafara de El? Uita-te la noi.. ca eu nu mai inteleg.. stiu ca va fi bine dar nu stiu pentru ce ma zbat.. si tu..
O parte din mine ingrijorata, si o parte care stie ca toate aceste ganduri sunt fara motiv. O parte din tine care imi este soarele din zori.. si o alta parte intunecata care-mi da fiori reci..
Si uite-ma aici incercand sa ma linistesc.. desi stiu ca n-am de ce sa ma ingrijorez, totusi o fac.. ciudata firea pamanteasca..

sâmbătă, 7 mai 2011

Ai gresit, Fat-Frumos..

Nici macar nu am o poza cu tine ca sa te pot strange ghem in pumn.
O poza pe care sa o privesc si pe care sa ma razbun pentru tot ce ai facut. Sa vreau sa o arunc si sa nu pot. Sa te fac bucatele, fat frumos, sa te sfasii doar ca sa te arunc in vant si sa alerg ratacita dupa tine. Sa fug dupa franturi din tine prin iarba, printre flori, pana la nebunie doar din dorinta de a-ti vedea iar chipul..
Ah, chip angelic aruncat in vant, vreau sa ma razbun pe poza ta caci pe tine nu pot.. Si nici pe poza cred ca n-as putea.. Sa iti arunc chipul in foc? Si cum sa fac caci l-as mentine-aprins o viata, m-as incalzi la flacarile lui in miez de vara si m-as minti ca-mi tin de cald..
Te-as rupe, te-as alunga departe si te-as culege inapoi sa te lipesc.. Sa te lipesc si sa te strang in pumnul meu pentru totdeauna.. Sa fii ferit de toti din jur, si doar starea mea s-o simti, cand imaginea ta zambindu-mi, se boteste in pumnii mei..
Sa m-odihnesc pierduta langa ea..

marți, 26 aprilie 2011

Ploua cu gheata..

Uneori tot ce pot sa fac este sa plang..
Si e ciudat cat de tare ploua azi..
Picuri..picuri..

E atat de greu sa-ti dai seama cand trebuie sa renunti..
Nu a mai plouat demult atat de tare ca asnoapte..

Nori de dezamagire.. ganduri de ingrijorare..
oare.. oare..

Miros de ploaie afara.. si furtuna in ochii mei..
Te vrea aproape sufletul meu..
Si ploaia asta sopteste numele tau..
Ea ma pandeste.. iar eu o ascult..
E trista si ea..
Mi-e dor de tine.. primavara mea..
Ma doare..

marți, 5 aprilie 2011

Up

Si a lasat totul in urma.. Cateodata priveste inapoi, in zare.. cu ochii obositi.. amintiri invaluite in mister.. Ce-si mai aduce aminte.. e tot.. praful ezita sa se aseze.. Atatea povesti, atatea momente..
e corect?..
Acum priveste inainte.. E el, o umbra, un necunoscut. Ii spune vorbe, soapte, ganduri.. spune c-o sa fie bine..
oare?
Dezamagita se uita adanc in sufletul lui. Sa fie asa cum spui? Nu mai crede nimic. Prea multe amagiri, prea multe cuvinte si.. prea putine fapte..
Ii este teama.. si.. cateodata, cand e singura, o iau fiori.. S-ar lasa purtata de vant.. S-o duca unde merge el.. Ce simplu ar fi.. S-ar simti si ea o adiere usoara.. Dar si acolo, dupa un timp.. ati aparea voi.. tornadele, vartejurile, rafalele..
Singura, singura.. lasati-o in pace..
Caci in sus.. Cand a privit ultima data in sus?

luni, 21 martie 2011

Always there..

Ea e acolo. Cu spatele la mine, parca facandu-mi in ciuda - niciodata nu isi arata chipul.
Poarta o rochita pe umeri, bufanta, ca de bal. O funda mare ii inconjoara mijlocul.
Mereu mi-o inchipui fericita, cu zambetul pe buze, chiar daca nu ii pot vedea fața. Parul ii cade usor pe umeri, lung, buclat.
In ultimul timp inainte de culcare o vad tot mai des.
El e in fata ei, ciudat; nici pe el nu il pot vedea.
Poarta o masca venetiana, acoperita pe ici pe colo de firele de par negru. Galant o tine de mana dreapta. O mana-i e pe talia ei, aproape pierzandu-se sub funda mare.
El poarta un frac, mai mult de atat nu pot vedea. Rochita ei e prea frumoasa. Il acopera, cade in valuri.. valuri.. Si poza prinde viata..
Danseaza vals..

N-am mai desenat demult.. Imaginea asta ma obsedeaza..
Cineva sa o creeze..

Eu, foaia si creionul..
Mi-e dor..

vineri, 18 martie 2011

This Morning

Dimineata m-am ridicat ciufulita de printre perne. M-am indreptat lenesa, cu ochii inchisi, sa deschid geamul. Pielea mi s-a zburlit imediat si m-am ghemuit rapid sub patura. Ce bine-i la caldura. Am adormit iar. Imi place sa dorm mai ales cand este inourat si racoarea intra usor, usor in camera.
M-am trezit (din nou) dupa o ora. Tot cu ochii inchisi m-am dus la baie sa ma spal pe dinti. M-am intors si mai adormita, si ca deobicei am dat cu piciorul in butonul de start al pc-ului.
Aveam un offline de la tine, daca m-am trezit din somn, ciudat ca deobicei asteptai sa ma trezesc. Ce era si mai straniu - statusul tau, in engleza care spunea ceva de genul: este greu sa traiesti intr-o lume atat de rece, este greu sa traiesti cu gandul ca poate intr-o zi n-ai sa ma mai vezi deloc..
Nu te-am intrebat exact atunci ce e cu el, ca mi se parea foarte neobisnuit. Te-am intrebat cum e la munca, mi-ai zis ca ai avut un tunsulica, ca de obicei. Si apoi mi-ai zis ca esti suparat ca plec, ca ai o stare urata pe care nu o simti prea des. Mi-ai mai zis intr-o dimineata ca iti venea sa plangi cand tot te gandeai ca am sa plec, dar nu am bagat eu asa de seama mai ales ca ti-am zis, nu e ca si cum as sta 5 ani (defapt sunt doar 5 zile). Vad ca starea asta a ta s-a amplificat in zilele urmatoare. M-ai nelinistit si pe mine ca sa zic drept, si-asa am o frica incomensurabila de avion, doar stii cat am plans data trecuta cand tot te sunam din aeroport.
M-am gandit ca daca s-ar fi intamplat ceva, s-ar fi putut intampla si pana acum. Nu imi fac griji ca Dumnezeu nu are grija de mine, pentru ca observ in orice lucru din jurul meu, bunatatea lui. Nu ma astept sa intelegi tot ce am scris, pentru ca mi-ai zis ca sunt cam deep, posturile mele, dar stiu ca ai sa intelegi asta: Have Faith!

marți, 15 martie 2011

Completely left

Prefer partea dreapta, pentru ca stanga are deja prea multe. Pe dreapta folosesc pixul, inelul, bratara, furculita si puterea. De asemenea pe umarul asta port geanta mea plina de scrisori si vise neimplinite. Chiar si fundita mi-o prind in par tot pe partea dreapta.
Pe stanga este inima mea, care insista sa ma depaseasca. Mare si spatioasa, revarsandu-se in mine fara permisiunea mea. Invadeaza, se raspandeste.. se raspandeste.. Iar eu, care ma bucur de abilitatile ei, sunt acum.. complet stanga.

So small. So big

Sunt atat de mica, si cu toate astea simt ca uneori nu ma potrivesc nicaieri. Sunt atat de mare, defapt, ca nimeni nu isi da seama. Dar sunt si atat de usoara si atat de constient am fost construita incat iubesc foarte usor. Nu de mult credeam ca iubirea e simpla, aproape ca nu imi aminteam toate valurile provocate de groaza de sentimente in oameni. Poti te rog sa te uiti in ochii mei si sa ma salvezi de acea greseala?

Mi-am deschis ochii, gandurile, inima in speranta ca vantul si vremea va lua unele amintiri. Asta pentru ca am renuntat la a colecta nostalgie. Pasesc spre lucrurile pe care le stiu. Unele din ele atat de mult repetate, ca s-au pierdut pe drum. Cu cele pe care le-am lasat in urma, desenez ziua in puncte atat de lenese..

Stii, dragul meu, cateodata mai am sentimente ciudate. Acelea care nu s-au potrivit aproape ca imi amintesc ca nimic nu se schimba din ce a fost. Si asta doar cand inca vad privirile taioase ale oamenilor din trecut care inca nu au putut face pace cu soarele.

Sufletul meu este rapid, si pentru a-si indeplini visele, doar asteapta urmatoarele paragrafe sa fie scrise. Urmarindu-ma, calculandu-mi pierderile si castigurile, si traind, observ defapt ca ma reinventez.

marți, 8 martie 2011

8 Martie

Imi e dor sa merg acasa, de la scoala, cu un buchetel de zambilute si sa ii spun La multi ani! Ea e departe, dar toate amintirile astea sunt aproape, prezente in gandul si-n sufletul meu. Nu stiu ce am avut zilele astea, mi-am adus aminte de toata lumea de demult.
Mi-e dor de mama mea, cea care ne ducea la biserica pe ascuns, cand eram micuta, ca sa nu ne vada tata. Mi-e dor sa ma certe, sa ma stranga in brate, sa plangem impreuna din cauza lui, cand era rau cu noi, si cu toate astea ne ingrijoram daca ajungea tarziu acasa. Mi-e dor sa-mi pregateasca ceai cu gem, dimineata inainte de plecare, mi-e dor sa mergem la cumparaturi si sa ma supar ca nu-mi poate cumpara tot ce vreau. Sa mergem in Herastrau sa mancam vata de zahar si sa ne plimbam cu vaporasul, sa cantam la biserica, sa ma bata la cap sa spal vasele - lucru care nu-mi placea deloc.
... si cand mai formam numere la nimereala cu Anca si Andreea si veneau ditamai facturile, eu mereu eram scutita de bataia cea mai mare pentru ca eram mai mica. Mi-e dor sa ma rog de ea sa ne lase sa aducem inca o pisicuta in casa. Sa ne uitam pe TVR1 toate, la un film, si daca aparea o scena mai romantica noi bagam repede capul sub patura. Ce mici eram.. Mi-e dor sa-mi fie ea aproape cand sunt bolnava, sa-mi faca frectie cu otet, ca demult.. Sa mancam vafe de ciocolata.. Sa ma puna la scos samburi din visine cand facea dulceata - nici asta nu-mi placea, pentru ca auzeam copiii cum se joaca afara si nu mi se parea corect. Sa vin in casa sa fur un colt de paine si-un mar si sa o tai afara, iar ea sa strige de la geam dupa mine sa ma intorc sa mananc.
Nu pot sa zic ca mi-e dor sa o vad plangand din cauza lui, pentru ca aproape tot timpul era rau, dar mi-e dor asa sa o strang in brate cand era neajutorata. Sa cant "de ziua ta mamico" la serbari..
Mi-e dor sa vina de 10 ori sa incerce sa ma trezeasca sa ma duc la scoala.. Sa-mi aduca sandwich in pauzele de la George Calinescu si sa sara toti colegii pe mine ca vor si ei. Sa o invat sa joace Zuma, si apoi sa o gasesc dimineata la calculator :)).
Stiu ca am ranit-o de multe ori.. Si-mi pare rau.. Azi nu pot sa-i dau zambile..

Si o parte dintr-un post anterior: Ei, pot doar sa ii multumesc ca a luptat pentru educatia mea si a surorilor mele. Pot sa ii multumesc ca a incercat sa ma protejeze, si chiar daca a fost o mama cam comunista, acum realizez ca e mai bine. Datorita ei, nu sunt ca adolescentele din ziua de azi, care la 14 ani stau intr-o scara de bloc cu 5 baieti. Datorita ei, am invatat sa ma pretuiesc, sa nu imi bat joc de mine, este meritul ei ca stiu ce inseamna respectul de sine. In ciuda tuturor, datorita ei, am avut o copilarie fericita!!!
Nu exista cuvinte sa descrii o mama.

La multi ani mama mea!

miercuri, 23 februarie 2011

Si ce

Si ce, daca sunt cu capul in nori!
Primii picuri de ploaie vor aluneca incet pe obrajii mei inainte de a se pierde printre firele de iarba iar prima raza de soare ma va saluta intotdeauna inainte de a incalzi pamantul. Fulgii de zapada mereu se vor topi in palma mea inainte de a acoperi asfaltul rece, iar vantul mereu va adia prin parul meu inainte de a rascoli frunzele ruginii ale toamnei.

Sunt cu capul in nori?
Cred ca da din moment ce ma imprietenesc cu oricine imi iese in cale, ca apoi sa vad cum toti pleaca cand nu mai au nevoie de mine. Dar e ok si asa, prietenii vin si pleaca.

Sunt cu capul in nori? Si ce!
Am sa continui sa fiu aceeasi fata mofturoasa care mereu se trezeste prea tarziu si isi pune ceasul sa sune din 10 in 10 minute. Si in weekend voi continua sa fiu aceeasi lenesa si ametita persoana care deschide ochii dupa ora 11.
Sunt cu capul in nori? Foarte bine!
Am sa raman mereu aceeasi fata cu ganduri razlete si ras zgomotos. Am sa cant aiurea pe strada, am sa le zambesc necunoscutilor in continuare si am sa le spun oamenilor care imi ies in cale si pe care nici nu ii cunosc ca sunt frumosi.

Sunt cu capul in nori?
Nu! Si voi prefera intotdeauna vara sa stau pe o banca sa citesc o carte in Botanica sau sa dau pufuleti la ratuste, decat sa fiu cool si sa ma duc la un suc in Verve sau Corso.
Si am sa raman acelasi om alintat si pretentios pana se dezmeticeste bine din somn. Am sa fiu la fel de mâțâită atunci cand imi doresc ceva, atunci cand zambesc, atunci cand te strang in brate, cand ma supar, cand mi-e dor. De ce? Pentru ca imi place cum sunt!

joi, 17 februarie 2011

Way to live!


Cum ar fi daca toti locuitorii pamantului ar avea numai momente de fericire, cuvinte de lauda unul fata de altul, darnicie, bunatate.. Probabil lumea, ma refer aici la mediul inconjurator in care traim, ar arata mult mai frumos. Suntem fiinte rationale si asta ne da printre altele posibilitatea de a alege, bine-rau, ura-dragoste; in urma alegerilor noastre, universul se schimba (de exemplu atunci cand vrei sa creezi ceva minunat, se spune ca tot universul lucreaza la realizarea dorintei tale), in schimb, cand ai in sufletul tau sentimente negative ca invidia, frica, ingamfarea, ura fata de cel de langa tine, creezi in univers un dezechilibru, o catastrofa. Tine minte ca totul este legat de tine, de ceea ce iti doresti sa fii. Pentru ca El ne-a creat un TOT, un singur trup in care toti avem un loc stabilit, deciziile tale pot afecta nu doar oameni pe care nu ii cunosti ci si mediul de viata. Doar imagineaza-ti ca atunci cand iubesti, cand ierti, dai nastere in lumea materiala unei flori, unui fulg de zapada, poate participi chiar la formarea unui anotimp, ca tu esti un co-cretor; tot asa atunci cand minti, cand furi, cand vorbesti de rau, cand judeci, Universul se intristeaza - si lumea noastra exterioara se schimba.
Iar eu.. incerc din rasputeri sa fiu ma buna, zambesc si fac complimente cat incape.
Nu este deloc usor pentru ca mereu vor fi incercari, si persoane care vor incerca din rasputeri sa schimbe ceea ce vreau sa fac din sufletul meu. Dar o singura fraza voi avea in gand: Eu pot cauza fericirea - eu pot cauza dezastrul!

sâmbătă, 12 februarie 2011

Because

Pentru ca mi-ai aratat ca oamenii chiar se pot schimba in bine. Pentru ca inca tii minte unde m-ai vazut prima data si cum eram imbracata. Pentru ca mereu imi spui ca ma iubesti. Pentru ca ma alinti. Pentru ca ma suporti cand ma supar din orice nimic. Pentru ca pot sa te conving de orice cu un simplu "te rog frumos". Pentru ca spui ca nu esti gelos, dar eu imi dau seama ca nu e asa. Pentru ca ai plans ca un copil, pe 24, de ziua noastra, cand ai lucrat pana tarziu si n-ai avut cum sa-mi cumperi o floare. Pentru ca mereu ma strangi in brate. Pentru ca sambata trecuta in botanica ai fost foarte dragut, cand m-ai stropit toata pe papuci, iar eu m-am suparat bineinteles si tu ai venit, m-ai strans in brate si mi-ai zis: fii suparata mai tarziu! si m-ai pupat pe frunte. Pentru ca faci astfel de gesturi. Pentru ca esti dragut. Pentru ca ai alergat mereu dupa mine cand toti voiau sa ne desparta. Pentru ca nu m-ai lasat sa plec. Pentru ca tu crezi in mine. Pentru ca ma faci sa zambesc. Pentru ca esti ingrijorat. Pentru ca ai avut mereu grija de mine cand am fost bolnava. Pentru ca ma incurajezi si imi spui ca nu-ti place sa ma vezi suparata. Pentru ca asa cum mi-ai zis ca iti sunt, si tu imi esti mie tata, frate, prieten, iubit. Pentru ca esti simpatic cand toti zici ca vrei sa incepi cura, dar mereu de saptamana viitoare; chiar si in seara asta ai zis :D. Pentru ca poti sa stai cu mine la Bershka mai mult de 2 ore. Pentru ca imi spui ca sunt frumoasa in orice clipa din zi. Pentru ca imi spui ca sunt mai draguta nemachiata. Pentru ca ma suporti cand sunt mofturoasa, nervoasa, si cand debitez. Pentru ca reusesti sa ma enervezi si mai tare si imi zici ca sunt draguta cand ma enervez.
Pentru ca esti fericit cand ma privesti.. si-mi spui ca-i bine langa mine..
Pentru ca..

luni, 7 februarie 2011

Cartea amagirilor

Niciodata nu te voi trada de tot, desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas: când te-am urât nu te-am putut uita; te-am blestemat, ca sa te suport; te-am refuzat, ca sa te schimbi; te-am chemat si n-ai venit, am urlat si nu mi-ai zâmbit, am fost trista si nu m-ai mângâiat. Am plâns si nu mi-ai îndulcit lacrimile. Desert ai fost rugamintilor mele.
Ucis-am în gând întâia clipa a vietii si fulgerat-am începuturile tale.
Dar recunoscator îti este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a vazut doar el si nimeni altul; recunoscator pentru acea întâlnire, de nimeni aflata; acea întâlnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa în tine rasuna în tacere, înverzeste pustiuri, îndulceste lacrimi si însenineaza singuratati. Îti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare: jur pe tot ce poate fi mai sfânt - pe zâmbetul tau, ca nu ma voi desparti niciodata de tine.

miercuri, 2 februarie 2011

Mă aflam pe marile înălţimi, pe piscurile celor puţini, îndrăgostită...

- Il iubesti? ma intreaba un demon..
- Da, ii raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag..
- Nu mai ai ochi?
- Ba da. Dar il vad doar pe el!
- Si iti ajunge?
- Da imi ajunge..
- Si cu ce vezi cerul, copacii?
- Cu ochii lui!
- Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e si de rece?
- Cu mana lui.
- Si cand ti-e sete ce faci?
- Il sarut!
- Dar oamenii de pe strada?
- Carabusii aceia mari? Umbrele care trec pe langa noi? el spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc..
- Si tu ce crezi?
- [...] E prost. Nu stie ca-l vad numai si numai pe el.
- Dar bine, de ce?
- Fiindca mi-e drag.
- De ce ti-e drag tocmai de el?
- Asa s-a intamplat. Intr-o zi nu stiu cum parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe in minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat, poate ca stie el. El stie tot…
- Si tu ce stii?
- Il iubesc.
- Si toata ziua ce faci?
- Il astept.
- Si cand vine?
- Ma odihnesc in bratele lui.
- Esti atat de obosita?
- Da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
- Atunci esti nefericita.
- Nu! Fiindca vine.

Fragment "Cartea Mironei" - Cella Serghi (Recomand)

luni, 31 ianuarie 2011

Pot sa te duc departe?

Pot sa te duc departe?
Promit sa am grija de tine.
Te invit la ceva cu totul nou.
Vrei sa ne despartim de experientele noastre?
Daca teama bate la usa, nu ii vom da drumul.
Voi sta treaza tot timpul. Si nu ma voi teme de propria ei putere.
Pot cumpara fructele care iti plac cel mai mult.
Si pot picta o imagine cu culorile tale preferate.
Si-ti voi canta o melodie care iti va atinge interiorul sufletului.
Sufletul tau dulce si senin.
Intotdeauna va fi un loc rezervat aici. Si va fi mereu al nostru.
Departe de ei.


...Ma gandesc ca nu o sa am timp niciodata sa iti multumesc pentru toata grija si iubirea pe care mi-o arati in fiecare zi.


joi, 27 ianuarie 2011

What colour?

- Ce culoare are iubirea? s-a intrebat.
Iubirea n-ar trebui sa aiba doar o singura culoare.
Iubirea e colorata ca un curcubeu.
Inainte sa mai zica ceva, s-a gandit din nou.
Avea un maieu galben cu desene negre. Pantaloni scurti gri. Fara soseste, statea cu picioarele pe perete si se gandea.
- Poate culoarea pielii, roz, piersica sau ceva asemanator.
In final a spus:
- Iubirea are culoarea ta preferata!
Si apoi a zambit.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Just missing

Mi-e dor. De toate si toti care au trecut prin viata mea, unii au fugit, altii au facut un tur, dar s-au plimbat cu mine mana-n mana cu inimile-ncolacite.
N-ar fi trebuit sa ma plang niciodata, pentru ca intotdeauna sunt inconjurata de cei mai minunati oameni de pe planeta, nu doar frumosi exterior, ci la inima, la suflet, loialitate, conversatii despre tot ce e mai bine in viata. Stiu ca inima mea este puternica, dar azi recunosc ca e mai bucuroasa, mai colorata, culori de care nici n-am stiut ca exista, dintre cele mai frumoase.
Sunt acei oameni care am crezut ca vor fi mereu de partea mea, langa mine, dar nu a fost asa. Am plans, am suferit si m-am intrebat cu ce am gresit, am incercat sa inteleg. Dar nu intotdeauna exista o explicatie. Ce am inteles este ca mereu vor veni alti oameni care imi vor aduce zambetul pe buze.

Azi am mai multa grija de mine, si nu am sa incetez sa fiu cu cei care ma fac cu adevarat fericita, acesti oameni carora le spun "I love you too/I miss you", si nu voi inceta niciodata sa tin la cei care au plecat din calea mea, sa le multumesc pentru plimbari si multele moduri in care m-au facut sa rad cu gura pana la urechi, momente de neuitat, si crede-ma, pastrez toate amintirile pentru mine, in arborele vietii mele, povestea mea.
Si poate ca cei ce au plecat din viata mea prea devreme, doar au facut loc celor ce vor veni, celor ce vor fi cu siguranta mult mai buni.
Si viata merge inainte. Fericita.

luni, 17 ianuarie 2011

My heart

"Ai vazut cum sunt panzele alea de corabii din mii de bucati, cu petice rosii, galbene, negre, cusute cu sfoara groasa, care nu se rup nici la furtunile alea mai mari? Asa e inima mea. De mii de ori gaurita, de mii de ori peticita, da' tare!"

duminică, 16 ianuarie 2011

Trofeul

Pot sa tipe, sa loveasca, sa taca. Trofeul e al meu si nu il voi parasi. Pot incerca sa ma blesteme, sa-mi scrie numele pe coltul blocului sau sa ma picteze pe o biserica. Pot sa imi schimbe numele in rusine sau pacat, eu stiu ca realitatea este diferita. Trofeul meu nu ma va parasi.
Trofeul este al meu, pentru mine. Si asculta: Nu il voi scapa! Trofeul meu este pacea de a sti ca fiecare e la locul lui, cineva care sa aiba grija de tine si de care sa iti pese, pacea de a sti ca nu esti singur, pacea de a pluti in fiecare zi, din cauza ei, a dragostei, o dragoste reciproca, abundenta, care nu este usor de intretinut.
Iar cei care sunt mediocri au doar o dragoste flamanda de a critica iar si iar, dar eu merg cu viata mea inainte. Curajoasa, inaintez. Minciunile voastre m-au facut doar sa merg mai departe, si sa vad gradina frumoasa de flori. Si nu doar flori, gradina a nascut afectiune, intelegere.
Zambetul meu nu poate fi distrus. Respiratia mea nu va da drum liber lacrimilor si suspinelor.
Si imi urmez calea cu pieptul arzand si inima in floare. Capul meu nu se va pleca niciodata. Pentru ca trofeul meu e al meu. Da, al meu!

Ratatul este cel care decide sa fie.
Castigatorul sunt eu!

joi, 13 ianuarie 2011

Nu l-am pierdut, dar l-am recastigat!

Uneori ma simt pierduta. M-ati ratacit voi, voi toti, mincinosi si prefacuti.
Tu, cel ce-ai incercat sa imi rapesti fericirea, tu cel ce m-ai mintit, tu cel ce-ai vrut doar sa profiti de mine si ai vrut sa iti urmaresti doar drumul tau.
Cel ce mi-ai spus ca-ti pasa.. si-ai mintit..
Acela care voia sa imi arate un adevar in fiecare minciuna doar ca sa se bucure de imaginea caderii mele.
Dar stii ce?
N-ai reusit.
Regret ca a trebuit sa treaca atat de mult timp, si sa se intample atat de multe ca sa imi dau seama ca intotdeauna va aparea cineva mai bun.
Mult mai bun.
Voi m-ati facut sa realizez asta, voi cei fara suflet, cei doar pentru ei.
Tu m-ai facut sa sufar, singurul, tu. Atat ai reusit. Dar o sa fie bine. Nu, nu pentru tine. Caci cineva va avea mereu grija sa echilibreze balanta.

Si in timp ce voi va bucurati de micile voastre placeri trecatoare.. Eu ma bucur de el.. De cel ce ma iubeste..
Caci voi, voi ce-ati incercat sa m-amagiti, ati pierdut. Prin amagirile voastre esuate mi-ati aratat cat de mult il iubesc.
Si-acum e-atat de bine.. si de liniste..

marți, 11 ianuarie 2011

Astazi m-am simtit tare rau. M-am trezit la 6 dimineata, vioaie si incantata ca imi terminasem in sfarsit proiectul si ca trebuia sa il prezint. Am plecat spre facultate cand inca nu se luminase bine afara, m-am intalnit cu o colega si am mers impreuna la pim. Cum am intrat acolo, am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare, iar gandul meu spunea "dati-mi ceva sa ma sprijin!!". Era foarte cald si aglomerat, si cu toate astea am incercat sa raman sa imi scot proiectul. Am reusit sa ma invart pe acolo si am iesit in fuga din xerox, cu un baiat pe urmele mele care imi cerea numarul de telefon. M-am tipat la el "mi-e rau nu vezi??" si am mers mai departe nervoasa, probabil o fi zis ca sunt putin nebuna. Adica la ora 7 dimineata tu altceva n-ai de facut decat sa agati fete? Si asa pe jumatate lesinate ca mine. Dar sa lasam asta. Nu ma simteam deloc in stare sa imi sustin lucrarea, m-am asezat si eu pe holul facultatii, care acum imi parea a fi un hol de spital. Nimeni in jurul meu. Ameteam din ce in ce mai tare. Era ultima zi de predat lucrarea si exact acum aveam ghinionul asta. Cand eram mandra de lucrarea mea, si avea argumentele pregatite in minte, am hotarat ca trebuie sa plec acasa. Si asa am facut. M-am rugat pe drum sa fie bine totul bine, caci pana la urma proiectul meu era mai mult sau mai putin despre "a crede". Am ajuns acasa si am dormit toata ziua, cand m-am trezit aveam o gramada de apeluri si mesaje.
E.. pana la urma am aflat ca profesoara a prelungit termenul si imi pot prezenta maine proiectul. Deci.. viata nu e chiar asa bitchy pe cat o credeam eu.

duminică, 9 ianuarie 2011

Happy Birthday!


- Ce bine e asa..
- Cum asa?
- Asa.. sa ai pe cineva langa tine.
- Pai, tu mereu ai avut o fata langa tine.
- Da, dar ele nu erau ca tine..

I won't let you steal my happiness

Astazi a fost o zi frumoasa, o zi frumoasa in care m-am uitat spre cer si am spus: este bine sa fiu aici, si este nemaipomenit sa cred ca totul o sa fie atat bine.

Vreau sa fiu asa pentru totdeauna, sa fiu plina de sentimente launtrice puternice, iar intr-o zi sa am abilitatea de a zbura spre cer, si sa arunc dintr-o cutie bucati de vise pentru o viata mai buna, si cine stie, poate ma voi decide sa raman printre nori, sa am grija de cei care au construit parti din ceea ce sunt.

duminică, 2 ianuarie 2011

Happiness

Happiness is a journey not a destination!

Fericirea.. Zambetul de pe chipul lui,
imbratisarea, parfumul unei flori.
Sarut pe frunte, sentiment de protectie..
stropi de ploaie,
Ceaiul de dimineata, cornulete cu ciocolata si iubirea alaturi..
Momente surprinzatoare, biletele de dragoste.
dorinta implinita..


miercuri, 29 decembrie 2010

Shame, shame..


Cred ca acestei lumi ar trebui sa ii fie rusine ca trupul tau este departe de bratele mele. Si ar fi atat de frumos daca nu am astepta atat cat a ales timpul. Cred ca ar trebui sa fie asa: cand esti plecat, zilele ar trebui sa se rezume la secunde si milisecunde. Dar viata nu e asa, eu sunt aici singura, privind lucruri care nu sunt atat de frumoase daca tu nu esti aici.

Strada asta striga dupa numele tau.
Vino!

marți, 28 decembrie 2010

Not much

Iata-ma din nou aici, neavand prea multe de spus.
Nu mai stiu nimic.. stiu doar ca vreau sa raman asa, sa rezolv unele lucruri care imi deranjeaza gandurile.
Atat de multe lucruri, atat de multe inimi, atat de multi oameni.. ma ascund in camera mea, visatoare.

Ma intreb daca undeva, departe.. in timp.. amintirile noastre s-ar putea intampla din nou ..

duminică, 26 decembrie 2010

Noapte buna.

S-a trezit din pat ca de obicei, in modul ei neindemanatic, s-a uitat in oglinda, cu incredere si ganduri pozitive, pentru ca azi chiar daca ar fi doar pentru un minut, a afisat un zambet din adancul inimii, dorind sa faca doar asta, sa zambeasca.
S-a bucurat pentru ca nu a planuit aceasta zi. Apoi a mirosit parfumul pe care il tine langa poza preferata. A ascultat cantecul ei iubit, a admirat cerul albastru, fara nimic in jur ce ar fi putut sa o deranjeze. Viata merita, incepand din momentul in care te trezesti si iti faci toate planurile, pana te bucuri de mirosul unei flori. Sa porneasca cu inima deschisa spre tot ce ii aduce destinul, ar fi cea mai buna parte din viata? S-a gandit ca lucrurile neasteptate, surprinzatoare ar putea fi mai interesante decat visele.


Noapte calduroasa, frig afara, un ceai fierbinte langa mine... noapte buna!

Richard Clayderman - Balada Pentru Adelina

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Imi creez defensele..

Ultimele ore au fost grele. Am simtit melancolie, tristete si dezamagire totala. Totusi inca tind sa cred ca mai exista o persoana pura in lumea astea, un prieten adevarat pe care candva il voi intalni.
Oricat de mult am insista pe ideea ca nu vom mai suferi pentru altcineva, inima ne tradeaza mereu. Nu putem intotdeauna sa ne controlam starile si in special actiunile.
Am ajuns la concluzia ca situatia este foarte trista, dar cu toate astea nu a fost necesar sa ma auto-flagelez.
Tristete este atunci cand consideri ca cineva este diferit, dar apoi iti dai seama ca lucrurile nu stau chiar asa. Poate sunt putin nebuna, daca inca ma mai consider un om diferit de ceilalti intr-un mod bun, poate esuez cand cred ca voi mai gasi pe cineva care sa se respecte, cineva cu principii, o persoana care sa isi respecte opiniile cat si corpul.
Sunt diferita, iar lucrurile astea care se intampla atat de repede, ma socheaza..

joi, 9 decembrie 2010

December.. November..

Viata ei a intalnit o noua usa. Necunoscuta si uimitoare.
Usa era intre-deschisa, astfel a putut simti o adiere usoara.
A cuprins-o teama.
Si cu teama de a pleca, a vazut ce s-ar putea intampla cu emotiile cand usa ar fi deschisa, complet deschisa..

Si nu poate sa aiba grija de bataile neregulate ale inimii.
Nelinistita.. gandindu-se la chipui visat.
Ochii aceia care au intrat in adancul sufletului ei.

joi, 25 noiembrie 2010

Fear

O libertate ce viata nu mi-o poate oferi inca. Sa fiu libera de temerile mele, sa imi traiesc viata asa cum as dori.. stiu ca frica are importanta sa, dar stiu ca teama excesiva distruge sufletul. Si nu vreau sa stiu de distrugere. Ar fi suficient sa vad visele prabusindu-se, pentru a simti dezamagire si durere.
Vreau si mai mult si mai putin de la viata. Si nu e nimic in neregula cu asta.

Curajul de a fi mai puternic..

Este o nebunie sa recunosc ca am temeri?
Nu.. cred ca este o prostie sa spun ca acestea nu exista..

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Raphael - Caravane


Nici nu va puteti inchipui de cat timp ascult melodia asta.. e asa frumoasa.. si videoclipul.. si iarna.. si atmosfera.. tot..

luni, 15 noiembrie 2010

Daca ar fi fost usor.. ar fi fost usor de uitat..

Am nevoie de timp? Timpul chiar le rezolva pe toate? Pentru a uita, un om are nevoie de putere, o putere incredibila, inexplicabila. Este foarte usor sa uitam lucrurile frumoase si foarte greu pe cele ce ne-au afectat.
De fiecare data cand deschid ochii, vad ceva, printre multe alte lucruri, care ma face mai rea. Este ceva care ma nelinisteste, si nu vreau asta pentru mine, dar este aproape imposibil pentru ca de fiecare data cand inchid ochii si incerc sa gasesc un refugiu in visele mele, devine tot mai rau, pentru ca vad o imagine completa, cu claritate, in fata mea, intreaga scena transformandu-se intr-un film si nu pot da "stop" sau apasa orice alta tasta pentru a face sa dispara de pe pleoapele mele. Sper doar ca va trece mai repede.

Pentru mine nu mai exista ceva care are cu adevarat sens, nu cred in promisiuni pentru ca mi-ati furat toate motivele.

Ieri te-am visat.