luni, 17 iunie 2019

Povești

Ceea ce ne amintim despre noi este o altă poveste, desprinsă de realitate. 
Poveste care defapt, nu mai are nimic in comun cu cel ce a trait-o odată. Pentru că ele, poveștile noastre de viață, ne schimbă.

Poveștile nespuse sau nescrise, sunt cele știute doar de noi și Dumnezeu. În suflet se află adevărata trăire, bucurie si suferință umană. Dincolo de gânduri, de emoții, de povești deplânse altora în avantajul nostru, dincolo de nemulțumiri și moduri de a căuta să fim înțeleși sau apreciați, dincolo de dorința de a ni se mângâia egoul, se află el - sufletul și El, Dumnezeu. Iar pe el și pe El nu ii poți păcăli. 
Rănile noastre vorbesc de la sine.
Oricâtă dreptate ai încerca să cauți, oricât te-ai ascunde în fața oamenilor, el și cu El simt adevărata poveste nespusă.


Și El așteaptă îndelung răbdător, ca și cum am fi primii treziți.
Nu ne întreabă unde am fost până acum sau de ce acum și nu mai devreme. 
El se bucură, că ne întâlnim. 
El ne leagă rănile, să nu se mai vadă. 
Ne spală picioarele obosite și ne șterge de pe față dezamăgirea. O înlocuiește cu lumina.
Ne dă o haină nouă și ne ia de mână și ne promite că ne e mereu alături.
Cu El nu e niciodată prea devreme, prea târziu, prea greu..

marți, 14 mai 2019

Hello stranger

Înafara inimii sunt înafara casei mele
Și am gândit, că n-ai putea nici tu să intri-n ea
Dacă n-aș fi acasă.
Asa că mi-am luat temerile în brațe
Și m-am ascuns în spatele inimii.
Dar tu, cu ochi căutător
m-ai smuls din ascunziș
Și m-ai aruncat în mijlocul casei
Unde s-a întâmplat adevărata mea istorie.
Și acum mă privesc și-mi dau seama
Că-s mai nevrednică și plină de răni decât credeam.
Cum aș putea frumos să te...
Hm?

Și totuși..
Cu tine
Încerc a învăța
din nou că
Inima mea este totul din mine.
E camera secretă
La care trebuie s-alerg sau să pășesc
Când vreau să mă cunosc
Sau să cresc.
E locul unde sunt cu adevărat eu.
Și acum mi-am amintit
Ce înseamnă să te strige noaptea
Un dor ascuns
Ca o înțepătură de ac în piept
Ori un regret
Ca o lovitură la degetul mic, de la piciorul drept.
Haha..
Amuzant și nu prea.

Simt ceva. 

vineri, 29 martie 2019

Alte gânduri

Dacă cerul mi-ar permite o dorință
O sinceră și curată dorință..
Sufletul mi l-aș cerși
Cel proaspăt, verde
cum L-ai creat
nu stâng,
nu nătâng
după atâtea deziluzii.

M-aș întoarce în lumina
dinainte de a fi,
dinainte de cuvinte,
de trăiri.
Și aș ști cine eram
Înainte de a mă naște
de a mă frânge
de a mă pierde..


Dacă cerul mi-ar permite o dorință
O sinceră și curată dorință..
Poate aș găsi putere
Sau poate, aș găsi măcar
o posibilitate.

sâmbătă, 23 martie 2019

Despre Tine

Binecuvântați fie ochii Tăi frumoși
Că-s îndreptați și-asupra mea..


Binecuvântată să-Ți fie Suflarea Sfântă
Ce umblă prin mine și-i tot lucrarea Ta..


Binecuvântate fie mâinile Tale, Doamne
Veșnic calde, veșnic blânde..
Întotdeauna întinse..

Binecuvântate fie picioarele Tale, care nu obosesc de căutare..

Binecuvântez gura care, rostește într-una chemare.. salvare..
Binecuvântez inima care
Iubește fără de asemănare.. fără de asemănare!!
Da!
Binecuvântez dragostea Ta iertătoare, Doamne!
Te laud..
Te laud..
Te laud..
Nu este nimeni ca Tine..

joi, 7 martie 2019

Un gând

Să vină primăvara odată
Cu muguri și ploaie și flori
Să vină primăvara odată
Cu soare și păsări și dor..

Să vină odată primăvara
Și poate la căldura zilei și la mirosul florilor de liliac, va ieși și sufletul meu captiv în strânsoarea coastelor.
Și poate primăvara asta va simți din nou..

___________
Cine stie..

miercuri, 13 februarie 2019

See what stays

Lasă vântul să poarte.. să poarte și să aducă.
Lasă toate să fie responsabile în locul tău..
Lasă viața să te învețe, să te testeze, să-ți arate.
Pregatește-te de luptă.. dar înțelege motivul unei posibile infrângeri..
Sau nu înțelege motivul. Înțelege omul din spatele motivului.
Lasă-l să aleagă.
Fii bună.

Eliberează balonul să zboare unde vrea.. chiar dacă vrea să zboare fără nici o dorință..
Ba chiar susține-l, chiar dacă zboară nicăieri, fără să știi nimic..
Lasa totul să treacă..
Și roagă-te.


Tu ai noaptea, care te așteaptă ca o veche prietenă și-ți dă umărul ei catifelat.. destul de larg pentru toate frământările tale..

miercuri, 2 ianuarie 2019

Sometimes I learn

Uneori pășesc fără să văd
Uneori văd fără să știu
Uneori trăiesc fără să-nvăț
Și uneori învăț fără s-aplic.

Cel mai des meditez și ascult
Stările sufletului meu
Dar mai des mă inund în ascuns
Cu dorințe pe care le neg.

Uneori înțeleg deși doare
Alteori doare făr-un motiv
Dar mai des zâmbetul îmi apare,
Cei din jur intensiv molipsind.

Câteodată când vorbesc cu tine
Parcă mă și văd pe mine
Pentru că viața uneori
Nu-i chiar așa cum pare..

***

Uneori devine totul încurcat
De la alb-negru spre gri
Si calea pe care-am mers îndelungat
Poate nu-i după cum mi-am dorit.

Și câteodată fără să știu
Mă găsesc pe calea cea bună
Uitând că mereu când mă pierd,
Tu mă ții strâns de mână.

sâmbătă, 8 decembrie 2018

Nu mult.

Dă-mi un minut,
să citesc stelele
Să mă pierd în povestea lor.
Dă-mi un moment:
să mă împiedic,
să cad
cât fac din mână înălțimilor.

Dă-mi o vreme,
să fiu una cu universul
Să ascult planetele când se ciocnesc
În timp ce își cântă singure versul.

Dă-mi ceva timp,
pentru a-mi găsi locul potrivit,
În galaxia mea rămasă goală
după explozia spațiului iubit..

joi, 25 octombrie 2018

Ușor, ușor

Deschide-ncet,
să nu-mi trezești cumva temerea..
['naintea ta și alții-au încercat.
I-am alungat când le-am văzut grăbirea 
Și cu regret, din nou, 
am încuiat.]

Hai intră, e deschisă ușa..
Paharul lacrimilor să nu-l bei,
Și-ai grijă
nu stârni cenușa 
prea cald-a amintirilor de ieri.
Mai fă un pas 
în întunericul cel gros!
Prin visele adormite acuma treci..
De vrei să le trezești,
atinge-le duios
Să nu te simtă când înaintezi!
...
Mi-e sufletul nerăsfoit demult,
Pășește-ușor 
de vrei ca să mai stai
Te rog.. ingnor-al lui tumult..
Iar vocea de-mi asculți, 
Vei da de-un colț de Rai!

Oprește-te acolo, făurind lumină
Și eu aprind un foc, 
te-oi încălzi!
Privește-mi ochii verzi: 
albaștri-o să devină..
Când sufletul va-ncepe
a iubi!

marți, 23 octombrie 2018

On the lake

Par atât de singură, aici, pe marginea lacului. Dar nu-mi displace.
Închid telefonul și mă cufund în natură.
Câteva ceasuri doar pentru mine. Le iubesc din toată ființa. Mă pierd cu totul în peisaj și un gând egoist îmi aleargă prin minte: Ce bine că nu-i nimeni lângă mine să îmi deranjeze liniștea! 
Așa pot asculta cu atenție mărunțișurile din jurul meu.
Mă las pe spate și privesc cerul. 
Același traseu in fața ochilor: nori, păsări, albastru, simplitate, frumusețe la superlativ. 
Toamna.. 
Închid ochii si zâmbesc. 
Mă simt în siguranță, mă simt iubită..
Toate căile mi le știi de aproape și de departe îmi cunoști gândurile!
O, da! 
Nu știu cum ai reușit de m-ai vindecat!
Ăsta să fi fost drumul meu ca să iubesc cu adevarat ceea ce ești?
Suferința si dependența mea de oameni s-au transformat asemenea naturii, toamna. Au murit și iată că mi-ai adus primăvara în suflet. Natura se usucă, dar duhul meu e-n floare.
Și oamenii ăștia, of, ei nu înțeleg.. ei spun că sunt prea singuratică și tot ma cheamă.. dar mulți nu știu că Te port in suflet și imi ești îndeajuns! Tu, doar Tu ai reușit, și acum, pot să sper liniștită în dragostea Ta! 
Adie vântul..
Ce spui, Doamne? 
Ah, știu, trebuie să îi iubesc.. 
Dar îi iubesc! 
Să încerc mai mult?
Prin Tine? Cu Tine?
Da, ai dreptate..
Și dacă am să dezamăgesc?
Mhm.. da, fugitiv mai uit că Tu mă tragi de mânecă când greșesc, ori batem palma când Te bucuri cu mine. Eu mai uit, dar Tu ești acolo.

Iar gândesc prea mult? Și aici ai dreptate, am mult de lucrat la relația noastră!

Mă ridic, îmi pun rucsacul în spate și până am sa Te văd, mă întorc la ei!

sâmbătă, 29 septembrie 2018

Tu

Doar Tu. Nu mai este nimeni aici cu mine.
Când caut cu disperare un chip prietenos, aici ești Tu.
Chiar și în întuneric, văd ochii Tăi, și simt durerea dispărând, atunci când Tu mă prinzi de mână.
Sunt întâmplări care crează sentimente atât de adânci..
Fericită simțindu-Ti prezența..

Dragoste dintâi,
lângă Tine
vin.

sâmbătă, 24 martie 2018

Timpul?

Viata se schimbă.. Ieri mergeai cu zâmbetul pe buze, iar azi poți fi aruncat prin cele mai grele încercări..
Timpul rezolvă, timpul schimbă, timpul vindecă, timpul decide.. De cate ori am auzit aceste vorbe și de la prea mulţi oameni..
Și atunci când devii pacientul timpului nu e deloc ușor.
Când aștepți un răspuns și zilele îţi stau împotrivă, când răbdarea îţi e testată și descoperi că timpul este din cale-afară de ambițios, de încăpăţânat, când timpul ţi se pare orb și surd și mut, când fusul orar ţi se dă peste cap din cauza frământărilor, când zilele se transformă în nopți și nopțile în zile, iar tot ce știi este doar că trebuie să aștepti treacă TIMPUL.. E apăsător de greu..
Sau a fost..
Într-un târziu, am aflat că nu timpul e responsabil de decizii, de vindecări, de schimbări, de rezolvări..
Într-un târziu, am început să văd că defapt pot totul. Pot să decid, pot să schimb, pot să trec mai ușor prin viaţă și chiar să mă vindec.
Desigur că mi-a luat ceva până să aflu, că nu pot singură, nu pot cu prietenii, situaţia sau familia (nu că nu aţi ajutat), dar spre bucuria și reușita mea, afirm că pot totul în Cristos care mă întărește!
Și zâmbesc!

miercuri, 20 decembrie 2017

Draga mea, dragă...

Nu vreau să te dezamăgesc!
Mă simt datoare ţie, suflet mare, să nu te dezamăgesc! 
Ai fost lângă mine, ai trăit cu mine orice stare și m-ai înțeles fără să vorbesc măcar! 
Cum as putea sa te dezamăgesc, când mânuțele tale de copil, ma mângâiau pe față și îmi spuneai la doar 3 ani: "lasă mami, nu mai plânge, sunt eu aici! "
Cum as putea sa te dezamăgesc, când știu că ai avut grija de mine, ca un om mare.. Când eu trebuia sa fiu adultul, tu ai fost matură pentru mine și mă încurajai spunându'mi "hai mami, plângi, ca o sa treacă și asta! " 
Cum sa te dezamăgesc când numai tu știi ca pretul sufletului meu puternic, l ai plătit împreună cu mine,  tu mi-ai zis ca va fi bine, tu m-ai strâns noaptea în braţe, tu mi-ai șters lacrima de pe obraz și îmi spuneai "o sa fie bine, ai sa vezi!"
Cum să nu te port mereu în gând? Cu fiecare alegere, la fiecare pas și în fiecare temere?! 
Cum sa aleg greșeli, când știu cât ai luptat pentru mine, sa ma scoți din starea în care m-a aruncat viata... Asa sa te răsplătesc eu? 
Nu, nu..

Îți promit, ca tot ce ai făcut pentru mine nu va fi în van.. Și am să mă depărtez mereu de tot ce înseamnă nesiguranță, de tot ce ma face sa simt teama sau neîncredere. Pentru ca dacă eu nu sunt bine, nici tu nu ești bine.. 
Iar pe tine te iubesc mai presus de orice îmi oferă lumea! 

marți, 31 octombrie 2017

Toate au rostul lor...

Poate ca totul are o explicatie.. La Dumnezeu toate au un motiv.. dar cum ea este o simpla muritoare, nu intelege tot ce se intampla.. inima o apasă.. si inima isi doreste sa se intoarca la zilele cand totul era liniste si sa nu mai lase nimic sa se intample.. Dar din nou, Dumnezeu stie ceea ce face.
Cliseu.. plin de autocolante care asteapta sa fie rasfoite.. va continua mereu sa fie dedicata lor.. va avea mereu "mini-viata"aceea inlauntrul ei.. caci a fost o viata scurta.. Momente trăite..
Este confuza, a pierdut.. dar stie ca toate vor reveni la locul lor, nu la fel.. lucrurile se vor echilibra.. doar pentru simplul fapt de a fi.
Si iar, Dumnezeu stie, ea nu..
Si intr-o zi se va trezi, si va intelege motivul exact pentru care toate i s-au parut acum atât de neobisnuite și de ce oamenii sunt atât de egoiști.. Si chiar daca ii va lua o luna, doua, un an, viata ii va arata de ce a trebuit sa treaca prin toata situatia asta fara solutie..
Si viata merge inainte cu noi descoperiri.. si noi mistere..
Hai, ridică-ti sufletul ăla încărcat.. Și.. zâmbește încă o zi!
:)

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Avem timp..

            
           E atat de straniu cum spunem ca nu avem timp pentru nimic.. si totusi pentru distrugere mereu gasim o satisfactie de moment.. 
 Avem timp sa devenim oameni josnici, cat mai josnici.. avem chiar timp sa ne si  amuzam de faptul acesta.. Avem timp sa distrugem principii, sa cladim imperii pe minciuni.. 
Avem timp sa descurajam.. avem timp sa uram, sa aruncam priviri taioase si cuvinte ucigatoare. Avem timp sa mintim, sa barfim, sa ironizam, sa ne bucuram de raul altora. 
Avem atat de mult timp sa ne distram, sa ne cufundam in placeri trecatoare, avem timp sa alergam spre dezamagire, sa ne indreptam jos.. cat mai jos..
Avem timp sa ne batem joc de propria viata si de a celor din jur. Avem timp, atat de mult timp sa facem rau cu zambetul pe buze..  Avem timp sa judecam..
dar.. 
Cand ti-ai facut ultima data timp sa arunci un zambet in locul unei jigniri? Sa imbratisezi din inima in loc sa furi momentele de fericire ale altora? Sa vorbesti cu Dumnezeu, sa te uiti la sufletul tau, sa incurajezi un prieten, in loc sa te bucuri de caderea lui.. 

Tu cand ai sa iti acorzi timp sa te bucuri? Sa privesti la lucrurile marunte din jurul tau, sa privesti la soare, la flori, la ploaie, la oameni cu adevarat fericiti.. Sa iubesti sincer.. sa te bucuri de o plimbare, de o imbratisare, de o privire blanda.. sa oferi o bucurie de moment in locul unei clipe de neliniste..
Sa apreciezi..
Sa fii recunoscator..
Recunoscator pentru putinul care il detii TU!



marți, 7 iunie 2011

Come..

Hey, vino langa mine.
Ia urmatorul autobuz spre casa, care fara sa vrea va opri aici.
Adu odata cu parfumul tau, dorinta mea de a trai.
Nu uita apusurile colorate si diminetile niciodata pierdute.
Pune-le pe toate in rucsac.. pentru ca.. stii cum sa-mi aduci fericirea, nu?
Vino acum, sunt la fereastra asteptandu-te pe tine sa apari de dupa colt si sa ma imbratisezi cu zambetul tau.
Vii?

duminică, 15 mai 2011

Next station?

Atat de obosita.. dar intr-un final acasa. Ochii ma ustura, dar nu vor sa se inchida..

Cand trenul a oprit in statia ei, parca n-ar fi vrut sa coboare.. Din nou aici.. Ar fi vrut sa vina cineva sa o traga de maneca, sa ii zica: "Fetito.. incotro te-ndrepti? Si pe cine iei in trenul vietii tale?.." Poate asa s-ar fi trezit la realitate.. caci orasul asta desi e cald ii da fiori.. Statia plina, dar nimeni pentru ea.. Ar fi vrut sa planga, dar e puternica.. sau macar se amageste.. O lacrima se chinuia grabita sa iasa, dar s-a retras si ea cand a simtit amaraciunea din inima ei.. O doare.. tot orasul asta o apasa..

marți, 5 aprilie 2011

Up

Si a lasat totul in urma.. Cateodata priveste inapoi, in zare.. cu ochii obositi.. amintiri invaluite in mister.. Ce-si mai aduce aminte.. e tot.. praful ezita sa se aseze.. Atatea povesti, atatea momente..
e corect?..
Acum priveste inainte.. E el, o umbra, un necunoscut. Ii spune vorbe, soapte, ganduri.. spune c-o sa fie bine..
oare?
Dezamagita se uita adanc in sufletul lui. Sa fie asa cum spui? Nu mai crede nimic. Prea multe amagiri, prea multe cuvinte si.. prea putine fapte..
Ii este teama.. si.. cateodata, cand e singura, o iau fiori.. S-ar lasa purtata de vant.. S-o duca unde merge el.. Ce simplu ar fi.. S-ar simti si ea o adiere usoara.. Dar si acolo, dupa un timp.. ati aparea voi.. tornadele, vartejurile, rafalele..
Singura, singura.. lasati-o in pace..
Caci in sus.. Cand a privit ultima data in sus?

marți, 15 martie 2011

Completely left

Prefer partea dreapta, pentru ca stanga are deja prea multe. Pe dreapta folosesc pixul, inelul, bratara, furculita si puterea. De asemenea pe umarul asta port geanta mea plina de scrisori si vise neimplinite. Chiar si fundita mi-o prind in par tot pe partea dreapta.
Pe stanga este inima mea, care insista sa ma depaseasca. Mare si spatioasa, revarsandu-se in mine fara permisiunea mea. Invadeaza, se raspandeste.. se raspandeste.. Iar eu, care ma bucur de abilitatile ei, sunt acum.. complet stanga.

So small. So big

Sunt atat de mica, si cu toate astea simt ca uneori nu ma potrivesc nicaieri. Sunt atat de mare, defapt, ca nimeni nu isi da seama. Dar sunt si atat de usoara si atat de constient am fost construita incat iubesc foarte usor. Nu de mult credeam ca iubirea e simpla, aproape ca nu imi aminteam toate valurile provocate de groaza de sentimente in oameni. Poti te rog sa te uiti in ochii mei si sa ma salvezi de acea greseala?

Mi-am deschis ochii, gandurile, inima in speranta ca vantul si vremea va lua unele amintiri. Asta pentru ca am renuntat la a colecta nostalgie. Pasesc spre lucrurile pe care le stiu. Unele din ele atat de mult repetate, ca s-au pierdut pe drum. Cu cele pe care le-am lasat in urma, desenez ziua in puncte atat de lenese..

Stii, dragul meu, cateodata mai am sentimente ciudate. Acelea care nu s-au potrivit aproape ca imi amintesc ca nimic nu se schimba din ce a fost. Si asta doar cand inca vad privirile taioase ale oamenilor din trecut care inca nu au putut face pace cu soarele.

Sufletul meu este rapid, si pentru a-si indeplini visele, doar asteapta urmatoarele paragrafe sa fie scrise. Urmarindu-ma, calculandu-mi pierderile si castigurile, si traind, observ defapt ca ma reinventez.

joi, 17 februarie 2011

Way to live!


Cum ar fi daca toti locuitorii pamantului ar avea numai momente de fericire, cuvinte de lauda unul fata de altul, darnicie, bunatate.. Probabil lumea, ma refer aici la mediul inconjurator in care traim, ar arata mult mai frumos. Suntem fiinte rationale si asta ne da printre altele posibilitatea de a alege, bine-rau, ura-dragoste; in urma alegerilor noastre, universul se schimba (de exemplu atunci cand vrei sa creezi ceva minunat, se spune ca tot universul lucreaza la realizarea dorintei tale), in schimb, cand ai in sufletul tau sentimente negative ca invidia, frica, ingamfarea, ura fata de cel de langa tine, creezi in univers un dezechilibru, o catastrofa. Tine minte ca totul este legat de tine, de ceea ce iti doresti sa fii. Pentru ca El ne-a creat un TOT, un singur trup in care toti avem un loc stabilit, deciziile tale pot afecta nu doar oameni pe care nu ii cunosti ci si mediul de viata. Doar imagineaza-ti ca atunci cand iubesti, cand ierti, dai nastere in lumea materiala unei flori, unui fulg de zapada, poate participi chiar la formarea unui anotimp, ca tu esti un co-cretor; tot asa atunci cand minti, cand furi, cand vorbesti de rau, cand judeci, Universul se intristeaza - si lumea noastra exterioara se schimba.
Iar eu.. incerc din rasputeri sa fiu ma buna, zambesc si fac complimente cat incape.
Nu este deloc usor pentru ca mereu vor fi incercari, si persoane care vor incerca din rasputeri sa schimbe ceea ce vreau sa fac din sufletul meu. Dar o singura fraza voi avea in gand: Eu pot cauza fericirea - eu pot cauza dezastrul!

luni, 31 ianuarie 2011

Pot sa te duc departe?

Pot sa te duc departe?
Promit sa am grija de tine.
Te invit la ceva cu totul nou.
Vrei sa ne despartim de experientele noastre?
Daca teama bate la usa, nu ii vom da drumul.
Voi sta treaza tot timpul. Si nu ma voi teme de propria ei putere.
Pot cumpara fructele care iti plac cel mai mult.
Si pot picta o imagine cu culorile tale preferate.
Si-ti voi canta o melodie care iti va atinge interiorul sufletului.
Sufletul tau dulce si senin.
Intotdeauna va fi un loc rezervat aici. Si va fi mereu al nostru.
Departe de ei.


...Ma gandesc ca nu o sa am timp niciodata sa iti multumesc pentru toata grija si iubirea pe care mi-o arati in fiecare zi.


luni, 17 ianuarie 2011

My heart

"Ai vazut cum sunt panzele alea de corabii din mii de bucati, cu petice rosii, galbene, negre, cusute cu sfoara groasa, care nu se rup nici la furtunile alea mai mari? Asa e inima mea. De mii de ori gaurita, de mii de ori peticita, da' tare!"

duminică, 2 ianuarie 2011

Happiness

Happiness is a journey not a destination!

Fericirea.. Zambetul de pe chipul lui,
imbratisarea, parfumul unei flori.
Sarut pe frunte, sentiment de protectie..
stropi de ploaie,
Ceaiul de dimineata, cornulete cu ciocolata si iubirea alaturi..
Momente surprinzatoare, biletele de dragoste.
dorinta implinita..


duminică, 26 decembrie 2010

Noapte buna.

S-a trezit din pat ca de obicei, in modul ei neindemanatic, s-a uitat in oglinda, cu incredere si ganduri pozitive, pentru ca azi chiar daca ar fi doar pentru un minut, a afisat un zambet din adancul inimii, dorind sa faca doar asta, sa zambeasca.
S-a bucurat pentru ca nu a planuit aceasta zi. Apoi a mirosit parfumul pe care il tine langa poza preferata. A ascultat cantecul ei iubit, a admirat cerul albastru, fara nimic in jur ce ar fi putut sa o deranjeze. Viata merita, incepand din momentul in care te trezesti si iti faci toate planurile, pana te bucuri de mirosul unei flori. Sa porneasca cu inima deschisa spre tot ce ii aduce destinul, ar fi cea mai buna parte din viata? S-a gandit ca lucrurile neasteptate, surprinzatoare ar putea fi mai interesante decat visele.


Noapte calduroasa, frig afara, un ceai fierbinte langa mine... noapte buna!

Richard Clayderman - Balada Pentru Adelina

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Drops

Totul pare frumos. Abilitatea mea de a zambi, ramane intacta. Furtuna nu ma mai sperie, dar totusi, in interiorul meu exista. Stropi de nesiguranta nu pot invinge furtuna, iar inima mea se indoieste de tot ce poarta in ea..

Iarta-ma ca sunt atat de egoista, dar nu pot risca o deziluzie..

luni, 20 septembrie 2010

O alta zi..

Am coborat din tramvai cu telefonul in mana, facand curatenie prin el.
Inainte cu 2 minute de a ajunge la destinatie, un catelus mi-a iesit in cale, parca plangand modul cum oamenii se pierd in tehnologie. M-am oprit. Ma uitam la el, el la mine. Am bagat telefonul in buzunar, si i-am zambit. I-am multumit pentru ca m-a oprit exact inainte de a intra in casa. Am realizat ca am parte de o zi extraordinara. Ce pot sa-mi doresc mai mult decat o zi racorita de ploile toamnei, copacei ce joaca in culori de verde crud, iar un cer.. un cer pe alocuri innorat, iar mai apoi senin - culori de gri si albastru pe o mare necuprinsa.
Inainte de a intra pe usa, m-am intors si am inspirat adanc mirosul ploii.
O floricica roz aprins, in gradina, parca imi face cu ochiul.
Ce dragut.

marți, 14 septembrie 2010

Wings

Acum are aripi..
Si sfioasa exerseaza viitoarele zboruri..
A asteptat atat de mult sa-si urmeze calea..
A fost intotdeauna atat de rabdatoare..
In sfarsit ziua a sosit
Iar teama a aparut.
O teama care nu era intalnita in visele ei..
Si a decis sa n-o asculte
La urma urmei, a fost atat de lunga asteptarea ca aripile lor sa se formeze..
Nu va fi oprita de teama.

A zburat peste munti, de aceasta data pentru a invata maretia si provocarea lucrurilor aparent simple..
Peste rauri.. care au invatat-o cum sa curga.. si sa treaca peste..
A zburat peste paduri.. si a aflat ca iubirea este ceva pur si simplu.. si frumos..

Si asa a zburat..
Si niciodata nu s-a oprit.. s-a indragostit de vant, si l-a invatat sa zboare in favoare ei.
A aflat de ce a fost nevoita sa invete..
Cei mai multi nici nu ar da importanta acestei lectii...

Zboara!!


Were both gonna wake up soon, so we hope that tomorrow brings us our butterfly wings!

miercuri, 8 septembrie 2010

Imbratisari

Am luat in maini toata implicarea unei imbratisari care nu se poate intampla acum.
Mainile goale, pline de dor.. incerca sa inteleaga de ce o astfel de imbratisare nu se poate intampla.
Inima pretinde ca intelege. Inventeaza motive pentru a incerca sa diminueze durerea.
Dar bate, bate lenta si dureroasa..
Si arata cat de disperata este dupa bataile accelerate ale prezentei iubite..

Mi-e dor de tine iar.. cand picurii incep sa cada..


joi, 19 august 2010

Aveam ochi albastri si te iubeam pe tine..

Doar tu stii ca ochii verzi imi sunt cand plang..
Si te minunezi..
Ma privesti si-mi spui ca sunt atat de pura..
Si imi spui copil frumos..


Doar tu stii sa readuci albastrul..

luni, 9 august 2010

My dream

1997. Libertate. La iesirea din scoala surorile mele nu m-au mai asteptat, cum faceau de obicei.
Sunt singura.
Este corpul meu, pasul meu, nu am fost abandonata, dar ma abandonez singura.
Totul, chioscul, doamna cu palarie, trandafirii din gradina, nimic nu mai este la fel. Eu sunt alta.
Sunt uluita ca dintr-o data numai depind decat de mine.
Nu-i nimic, nu ma grabesc sa ajung acasa.
Ma simt usoara, perfecta. Trec prin curtea bisericii, admir turnurile ascutite si zidurile inalte. Raze de soare jucause, printre crengile copacilor.
Fredonez o melodie, ma invart in ritm de vals, sunt ca o adiere de vant ce limpezeste cerul.
Ma opresc in fata gradinii. La etaj, rufele unei doamne sunt intinse pe sarma.
Vreau un trandafir pentru mama. Sar gardul. Nimeni in jur. Ma plimb printre flori. Rup un trandafir.
Niciodata n-am respirat atat de puternic si atat de profund. E bine.
Vine cineva. Incerc sa ies, uniforma mi se agata in gard. Ma fortez si cad intr-o balta formata de ploaie.
Merg incet spre casa. Admir tot ce se poate, blocurile inalte, imi inchipui norii, ca niste iepurasi, catelusi, pisicute.
O mana ma prinde puternic de la spate. Mama speriata imi da o palma "Unde ai fost?"
Las capul in pamant si strang trandafirul la spate in pumnii mei mici. Ma intep.

***Sunt dealurile de cristal, acelea pe care le stiam din desene animate. Eu, fetita ciufulita, cu rochia zdrentaroasa.
Crengi de copaci ce vor sa ma opreasca, pe acestia ii stiu din cartile de povesti. Visez. Incerc sa fug de vrajitoarea cu palarie. Ma ascund printre flori de smarald. Ma uit in sus. Departe in zare vad turnuletul unui castel stralucitor. Ma ridic si ajung langa lac. Sar de pe o piatra pe alta, fara sa ma ranesc, de parca drumul ar fi facut pentru mine. E valsul de alta data. Trebuie sa am grija sa nu cad in apa, deoarece nu stiu sa inot. Si de altfel, cine ar veni dupa mine? Pentru ca numai eu sunt aici, numai eu cunosc locurile. E surpriza. Si acest vis neatins, mi se intampla sa-l mai am si acum. E uluitor cat de mult pot sa calatoresc, fara sa calatoresc.
Aici sunt in pace, protejata de toti si de toate. Ei n-or sa stie niciodata ca ma aflu aici.***
E visul din ziua libertatii.

sâmbătă, 7 august 2010

Copilarie

O amara nostalgie..
Si totul a inceput cu mireasma copilariei in aer..



Inocenta, implinire, lumina, imaginatie. Lumea prin ochii unui copil.
Mai simpla.. si mai frumoasa..

"Langa patul meu, printre cearsafuri, lumea de jucarii ma sperie, imi pune atatea si atatea intrebari de care ma tem cand trebuie sa ma culc, si mai mult, cand imi fac baie si ele ma vad goala, in cada. 'oare cand vom fi libere?' jucariile vorbesc. 'Fa ceva pentru noi, tu, care ai totul, doi ochi, doua brate, doua picioare. Tu care poti sa umbli, sa recunosti, sa pregatesti evadarea."

luni, 2 august 2010

Poveste

Ea e acolo, sta. Nu spune nimic, absolut nimic. Priveste natura. Intaiul de august al acestei veri.
Ea este acolo, deasupra a tot si toate, coplesita, muta. A incercat totusi viata, a incercat fiintele. Pentru ce va veni nu-i ramane decat memoria. Si avantul ei. Un cantec. Trecutul se misca.
Imagini. Album. Se intorc paginile.
Invelita de parfumul liliacului, de crengi si frunze, totul amestecat, cald, invaluitor, se afunda in visele ei.
Surasul ei e slab, un suras de expresie, o chemare, un simtamant.
Povestea e aiurea, in jurul lor, dar nu si in ei insisi. Fiecare in rolul lui, l-a iubit pe celalalt pana la absurd.

miercuri, 21 iulie 2010

Wind


Am renuntat la tot ce aveam de facut, doar ca sa simt bataia vantului in parul meu.
Am auzit vantul, cum gemea de dor, chiar la sfarsitul diminetii.
L-am ascultat cum a trecut clandestin pe langa urechile mele..
Am auzit vocea mea.. din interior.. dornica atat de mult sa isi exteriorizeze sentimentele ..


sâmbătă, 10 iulie 2010

Zahir - Paulo Coelho

Acum cateva luni am inceput sa citesc Zahir, ultimul roman al lui Paulo Coelho. Am citit cam jumatate din carte, dupa care am fost distrasa de alte lucruri si am renuntat. Am reluat citirea cartii si vreau sa vorbesc despre ea. Mie imi plac cartile care imi ofera ceva. Acel ceva demn de urmat, sau macar un exemplu. Cred ca o carte in care te regasesti este cel mai bun ingredient de relaxare si invatare.
P.Coelho povestete viata unui scriitor, care nu are puterea de a-si practica meseria mai departe. Ajutorul si implusul pe care il primeste si care ii dau curaj vine de la sotia lui, Esther. Aceasta ii deschide astfel un nou drum. Si acest drum incurajat de sotie pare sa curga de la sine pana cand ceva se intampla. Esther il paraseste fara sa ii lase nici o urma, nici un motiv.
Zahir, arata lumea dintr-o alta dimensiune, cea spirituala si sufleteasca, pentru ca romanul se transforma intr-o obsedanta poveste de cautare. Este o carte despre iubire, despre descoperire, chiar si despre modul cum ne dam seama ce pretuim cel mai mult abia atunci cand l-am pierdut.
Sotia devine pentru el un “Zahir”, o eternitate de neocolit, care ajunge sa-l tulbure pana la obsesie si sa-l invaluie treptat in aceasta stare.
Nu am sa spun ce s-a intamplat cu ea, sau daca a intalnit-o din nou, daca l-a inselat sau daca pur si simplu avea nevoie de liniste.
Ideea la care voiam sa ajung, este ca fiecare dintre noi isi urmeaza povestea, trecand peste fiecare obstacol, mare sau mic. Fara frica de ceea ce vom descoperi la sfarsit, pentru ca pana la urma drumul face viata mai demna de apreciat.. si poate in final obtinem exact ceea ce ne dorim.

Zahir, in araba, inseamna vizibil, prezent, imposibil de a se face nevazut. Ceva sau cineva cu care, odata ce am intrat in legatura, ajunge sa ne ocupe, incet-incet, toate gandurile, incat nu mai reusim sa ne concentram la nimic altceva.
Pentru scriitor, sotia lui merita orice drum, orice intrebare, o calatorie pana la capatul Pamantului si inapoi.

luni, 3 mai 2010

Liniste..

Liniste..
doar ciripitul unei pasari..
si raze de lumina care bat in geam..
e pur.. e bine..
e.. e liniste.
O liniste ce mi-a cuprins fiinta.
In gand, in suflet, in privire.
Azi sunt mai buna.
Azi reusesc din nou sa fiu eu.
Cea de care mi-a fost atat dor..
Cea pe care demult nu am mai intalnit-o.
Si plang..
Plang..
dar nu sunt lacrimi de tristete..
sunt de bucurie..
pentru ca..
mi-am lipsit..
si-n cautarea mea..
am uitat de mine..
si m-am abandonat..
dar azi m-am regasit.
azi sunt din nou eu..
si sunt..
melancolie..

miercuri, 28 aprilie 2010

Neliniste.. si.. Pace!

Ieri seara am iesit la o plimbare in Copou cu prietenul meu. Eram vesela si bine dispusa, il ascultam cand imi povestea ce a mai facut pe la servici, eu ii mai spuneam nimicurile din viata mea.. cand din greseala am ridicat ochii spre cer.. spun din greseala pentru ca mi-a parut rau. Era un cer ciudat, care mi-a dat o stare de neliniste.. Un cer inchis.. cu nori gri - aproape negri.. o luna mare, perfect rotunda, alba.. frumoasa.. dar care ma tulbura.. Stare pe care am simtit-o si in drum spre casa, cand ma uitam din masina, la cer. Nu puteam sa imi dezlipesc ochii de pe el. Mi se parea plin de mister si ... nedefinit. Era ceva ciudat in seara aia. Era diferit. Poate era doar imaginatia mea. Dar dispozitia pe care mi-a creat-o imaginea necuprinsului, ma stapanea si azi. Ma invarteam prin casa de colo-colo fara astampar. Incercam sa-mi gasesc de lucru, mai faceam o pereche de cercei, mai mergeam la bucatarie, ma mai duceam la oglinda. Nimic. Situatia era prezenta in sufletul meu. In postura in care eram, am venit la calculator si am dat click pe o melodie la intamplare. O melodie pe care o ascult si acum cam de 3 ore si ceva. Winampul nu imi merge ca sa bifez "repeat", dar melodia m-a linistit asa de bine incat stau aici si o "clickuiesc" odata la 6 minute. Nici nu stiu de ce nu imi reinstalez winampul. Probabil sunt prea multumita de melodie!

duminică, 24 ianuarie 2010

Pas in doi

Simt o dorinta nebuna in inima de a-I multumi Lui Dumnezeu pentru ca m-a ales pe mine, dintre toti oamenii de pe pamant. Fara El nu as fi fost nimic, sau mai rau, nu as fi fost deloc. Imi este rusine de momentele in care Il uit, in care numai dau importanta atator frumuseti ce se invart in jurul meu. Fara El nu as fi stiut ce e iubirea, nu as fi putut sa iert, sa rabd, sa astept, fara El nu as fi stiut sa traiesc. Doamne, cand imi aduc aminte prin cate am trecut impreuna, bucurii, lacrimi.. sunt atat de fericita! Te iubesc!
Uneori imi inchipui cum ar putea sa fie in cer, dar nu as putea sa imi inchipui cum ar fi fost viata mea fara EL!
Imi place tot despre El, chiar si faptul ca nu stiu cum arata, ca nu stiu cum este acolo Sus, toate astea contribuie la fericirea mea!
Si nu in ultimul rand Ii multumesc ca este Singurul prieten care in ciuda faptului ca este foarte departe, este aproape! :*

vineri, 13 noiembrie 2009

Autumn of life

Ce lipseste in mine merge contra gandurilor mele si provoaca mintea sa-si aminteasca.
Chiar daca uitand, pare a fi solutia la golul pe care il detin, memoriile deschid o rana in piept.
Ar putea inima sa simpatizeze mintea mea confuza si sa lucreze amandoua impreuna, impotriva suferintei care este uneori in mine?
Ceea ce pare foarte complicat, doar cu un pic de atentie, imi dau seama cat de simplu este. De ce zic de atatea ori ca totul este atat de simplu si ca doar pare complicat?
De ce contradictii? Poate au impreuna un plan secret, ca sa ma faca sa naucesc. Who knows?
Din nou contradictii, si voi cu intrebarile voastre tulburatoare: Cum pot fi atat de multe intrebari aparent fara raspuns, cand raspunsurile erau uneori atat de evidente?
Si poate ca scopul nu este de a intelege orice. Si da, las totul si merg mai departe, lasand in urma atat de multe 'de ce?'. Rutina. Iar deschid o suta de idei si solutii posibile.
La urma urmei, viata ne duce chiar daca nu vrem sa mergem, si este mereu cu un pas inainte, ca sa ne arata pe unde am fost.
Daca vom ajunge nimic in viata, este doar pentru a incepe un nou drum.
Viata nu a fost data pentru a o vedea pe Dana oprindu-se si intrebandu-se.
Si daca eu nu traiesc, viata se poate supara.

Eh.. stupid thoughts..

marți, 3 noiembrie 2009

Citeste-mi mainile

Citeste-mi mainile
cand mangaie si simt,
cuvantul lor, minciuna n-o cuprinde.

...cum tremura,
cum stiu de-alint,
cum cer...

Citeste-mi mainile
-nainte de cuvinte,
de ochi,
de buze,
... poate mint!

vineri, 11 septembrie 2009

Romanţa răspunsului mut


Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...

miercuri, 9 septembrie 2009

Cine esti?



Esti ca un semn
Nu stii.
Nu poti?
Nu vrei! sa schimbi ceva.
Si stai.

joi, 3 septembrie 2009

Te-am visat

Azi-noapte te-am visat!
Am visat că prindeai
In cârlige noaptea!
O prindeai bine de un capăt
Si de celălalt o prindeam eu,
Să stea întinsă perfect
Să pară noaptea cea mai lungă
Pentru că intrase la aşteptare
Si la dor...

Dar dimineaţa tot a venit!
Si a smuls cârligele
Prinse atât de bine,

Iar noaptea s-a spulberat
Aşa alungită cum era
Si la un capăt eram eu
Cu cârligul în mână
Si la celălalt, tu,
Descumpănit, dar râzând...