Ca tot m-au intrebat multi cu ce ma mai ocup in ultimul timp, de ce nu mai postez, de ce nu mai fac handmade..
Invat, invat si iar invat. Cel putin ultimele doua saptamani au fost pline de proiecte. La fel si cele ce vor urma. Am avut un moment in care am spus ca voi renunta, ca nu mai pot, ca sunt prea multe presiuni de la profesori si de la colegii pe care nici nu ii cunosc, ca banii nu imi ajung niciodata si ma pierd prea mult printre carti. A fost nevoie doar de profesorul de psihologie sa imi aminteasca de ce sunt aici. Caci uitandu-ma la el realizez ca sunt aici pentru mine, pentru a ma linisti, pentru a ma descoperi pe mine, prin intermediul celor din jur. Nu imi place sa lipsesc de la ora lui, si cu toate ca ma pregatesc de fiecare data si stiu raspunsurile, cand ma uit la el nu am curajul sa deschid gura. La pedagogie sau psihologia varstelor sunt tare vorbareata, numai la psihologie nu. Raspunsul inca nu il cunosc, dar sper sa imi depasesc aceasta retinere caci nu vreau sa imi risc cei doi de 10 acumulati pana acum.
Am renuntat la renuntare, si iata-ma din nou, luand o pauza de la carti, foi si pixuri. Maine am un partial si sunt tare emotionata. Toti vorbesc despre cat de greu va fi, despre ce au auzit, iar gandurile mele se ravasesc si mai tare. Am invatat primele 2 cursuri, iar din al 5`lea nu inteleg absolut nimic si asta tot pe seama inconstientei mele pentru ca am lipsit de la curs. Dar ma voi stradui sa acumulez informatii, pentru ca de asta mi-a dat Dumnezeu un cap, ca sa il folosesc. Si daca va intrebati de ce ma straduiesc asa, mi-am propus ajut copiii si nu in ultimul rand familia din care fac parte, prin terapii de cuplu si familie. Am un drum extrem de lung de parcurs, dar cu speranta, devotament si nu in ultimul rand pasiune sunt sigura ca intr-o zi voi reusi.
Nu ma multumesc sa fiu doar la buget, acum vreau si bursa. Bursa nu stiu de ce vreau, poate ca doresc sa stiu cum e senzatia aia, sa mai si primesti de la sistemul educational, nu doar sa dai.
In rest sunt pierduta printre carti, cursuri, biblioteci si librarii.
Si daca mai conteaza cum imi voi petrece weekendul.. uite-asa.. Eu si Ioana, in Corso, 5-6 sticle de suc pe masa, incercand sa finalizam proiectul de Psihologia varstelor.
Imi place sa stiu ca am planuri, doar ideea de a face si un Master [Psihologie educationala si consiliere/Terapii de cuplu si de familie], ca apoi sa ma aflu in pozitia de: renunt!! si iar sa ma dedic este funny! Caci daca nu ar fi si stresul, bucuriile, dezamagirile si oportunitalile ce le intalnesti in drumul telului tau, nu ai mai fi tu, nu te-ai mai putea forma ca persoana.
Nu am mai scris de ceva timp.. Simt ca nu mai apartin acestui spatiu.. Si daca ma gandesc bine el exista in mare parte datorita tie. Acest blog este al tau, nu al meu; tu mi-ai adus bucurie, tristete si multele intamplari pe care le-am scris aici. E greu sa dai contur altei lumi, in care totul este nou..
