Deschide-ncet,
să nu-mi trezești cumva temerea..
['naintea ta și alții-au încercat.
I-am alungat când le-am văzut grăbirea
I-am alungat când le-am văzut grăbirea
Și cu regret, din nou,
am încuiat.]
Hai intră, e deschisă ușa..
Paharul lacrimilor să nu-l bei,
Și-ai grijă
nu stârni cenușa
prea cald-a amintirilor de ieri.
Mai fă un pas
în întunericul cel gros!
Prin visele adormite acuma treci..
De vrei să le trezești,
atinge-le duios
Să nu te simtă când înaintezi!
...
Mi-e sufletul nerăsfoit demult,
Pășește-ușor
de vrei ca să mai stai
Te rog.. ingnor-al lui tumult..
Iar vocea de-mi asculți,
Vei da de-un colț de Rai!
Oprește-te acolo, făurind lumină
Și eu aprind un foc,
te-oi încălzi!
Privește-mi ochii verzi:
albaștri-o să devină..
Când sufletul va-ncepe
a iubi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu