Și am gândit, că n-ai putea nici tu să intri-n ea
Dacă n-aș fi acasă.
Asa că mi-am luat temerile în brațe
Și m-am ascuns în spatele inimii.
Dar tu, cu ochi căutător
m-ai smuls din ascunziș
Și m-ai aruncat în mijlocul casei
Unde s-a întâmplat adevărata mea istorie.
Și acum mă privesc și-mi dau seama
Că-s mai nevrednică și plină de răni decât credeam.
Cum aș putea frumos să te...
Hm?
Și totuși..
Cu tine
Încerc a învăța
din nou că
Inima mea este totul din mine.
E camera secretă
La care trebuie s-alerg sau să pășesc
Când vreau să mă cunosc
Sau să cresc.
E locul unde sunt cu adevărat eu.
Și acum mi-am amintit
Ce înseamnă să te strige noaptea
Un dor ascuns
Ca o înțepătură de ac în piept
Ori un regret
Ca o lovitură la degetul mic, de la piciorul drept.
Haha..
Amuzant și nu prea.
Simt ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu