Simt o dorinta nebuna in inima de a-I multumi Lui Dumnezeu pentru ca m-a ales pe mine, dintre toti oamenii de pe pamant. Fara El nu as fi fost nimic, sau mai rau, nu as fi fost deloc. Imi este rusine de momentele in care Il uit, in care numai dau importanta atator frumuseti ce se invart in jurul meu. Fara El nu as fi stiut ce e iubirea, nu as fi putut sa iert, sa rabd, sa astept, fara El nu as fi stiut sa traiesc. Doamne, cand imi aduc aminte prin cate am trecut impreuna, bucurii, lacrimi.. sunt atat de fericita! Te iubesc!
Uneori imi inchipui cum ar putea sa fie in cer, dar nu as putea sa imi inchipui cum ar fi fost viata mea fara EL!
Imi place tot despre El, chiar si faptul ca nu stiu cum arata, ca nu stiu cum este acolo Sus, toate astea contribuie la fericirea mea!
Si nu in ultimul rand Ii multumesc ca este Singurul prieten care in ciuda faptului ca este foarte departe, este aproape! :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu