So small. So big

Sunt atat de mica, si cu toate astea simt ca uneori nu ma potrivesc nicaieri. Sunt atat de mare, defapt, ca nimeni nu isi da seama. Dar sunt si atat de usoara si atat de constient am fost construita incat iubesc foarte usor. Nu de mult credeam ca iubirea e simpla, aproape ca nu imi aminteam toate valurile provocate de groaza de sentimente in oameni. Poti te rog sa te uiti in ochii mei si sa ma salvezi de acea greseala?

Mi-am deschis ochii, gandurile, inima in speranta ca vantul si vremea va lua unele amintiri. Asta pentru ca am renuntat la a colecta nostalgie. Pasesc spre lucrurile pe care le stiu. Unele din ele atat de mult repetate, ca s-au pierdut pe drum. Cu cele pe care le-am lasat in urma, desenez ziua in puncte atat de lenese..

Stii, dragul meu, cateodata mai am sentimente ciudate. Acelea care nu s-au potrivit aproape ca imi amintesc ca nimic nu se schimba din ce a fost. Si asta doar cand inca vad privirile taioase ale oamenilor din trecut care inca nu au putut face pace cu soarele.

Sufletul meu este rapid, si pentru a-si indeplini visele, doar asteapta urmatoarele paragrafe sa fie scrise. Urmarindu-ma, calculandu-mi pierderile si castigurile, si traind, observ defapt ca ma reinventez.