Come..

Hey, vino langa mine.

Ia urmatorul autobuz spre casa, care fara sa vrea va opri aici.
Adu odata cu parfumul tau, dorinta mea de a trai.
Nu uita apusurile colorate si diminetile niciodata pierdute.
Pune-le pe toate in rucsac.. pentru ca.. stii cum sa-mi aduci fericirea, nu?
Vino acum, sunt la fereastra asteptandu-te pe tine sa apari de dupa colt si sa ma imbratisezi cu zambetul tau.
Vii?

Next station?

Atat de obosita.. dar intr-un final acasa. Ochii ma ustura, dar nu vor sa se inchida..

Cand trenul a oprit in statia ei, parca n-ar fi vrut sa coboare.. Din nou aici.. Ar fi vrut sa vina cineva sa o traga de maneca, sa ii zica: "Fetito.. incotro te-ndrepti? Si pe cine iei in trenul vietii tale?.." Poate asa s-ar fi trezit la realitate.. caci orasul asta desi e cald ii da fiori.. Statia plina, dar nimeni pentru ea.. Ar fi vrut sa planga, dar e puternica.. sau macar se amageste.. O lacrima se chinuia grabita sa iasa, dar s-a retras si ea cand a simtit amaraciunea din inima ei.. O doare.. tot orasul asta o apasa..

Up

Si a lasat totul in urma.. Cateodata priveste inapoi, in zare.. cu ochii obositi.. amintiri invaluite in mister.. Ce-si mai aduce aminte.. e tot.. praful ezita sa se aseze.. Atatea povesti, atatea momente..

e corect?..
Acum priveste inainte.. E el, o umbra, un necunoscut. Ii spune vorbe, soapte, ganduri.. spune c-o sa fie bine..
oare?
Dezamagita se uita adanc in sufletul lui. Sa fie asa cum spui? Nu mai crede nimic. Prea multe amagiri, prea multe cuvinte si.. prea putine fapte..
Ii este teama.. si.. cateodata, cand e singura, o iau fiori.. S-ar lasa purtata de vant.. S-o duca unde merge el.. Ce simplu ar fi.. S-ar simti si ea o adiere usoara.. Dar si acolo, dupa un timp.. ati aparea voi.. tornadele, vartejurile, rafalele..
Singura, singura.. lasati-o in pace..
Caci in sus.. Cand a privit ultima data in sus?

Completely left

Prefer partea dreapta, pentru ca stanga are deja prea multe. Pe dreapta folosesc pixul, inelul, bratara, furculita si puterea. De asemenea pe umarul asta port geanta mea plina de scrisori si vise neimplinite. Chiar si fundita mi-o prind in par tot pe partea dreapta.

Pe stanga este inima mea, care insista sa ma depaseasca. Mare si spatioasa, revarsandu-se in mine fara permisiunea mea. Invadeaza, se raspandeste.. se raspandeste.. Iar eu, care ma bucur de abilitatile ei, sunt acum.. complet stanga.

So small. So big

Sunt atat de mica, si cu toate astea simt ca uneori nu ma potrivesc nicaieri. Sunt atat de mare, defapt, ca nimeni nu isi da seama. Dar sunt si atat de usoara si atat de constient am fost construita incat iubesc foarte usor. Nu de mult credeam ca iubirea e simpla, aproape ca nu imi aminteam toate valurile provocate de groaza de sentimente in oameni. Poti te rog sa te uiti in ochii mei si sa ma salvezi de acea greseala?

Mi-am deschis ochii, gandurile, inima in speranta ca vantul si vremea va lua unele amintiri. Asta pentru ca am renuntat la a colecta nostalgie. Pasesc spre lucrurile pe care le stiu. Unele din ele atat de mult repetate, ca s-au pierdut pe drum. Cu cele pe care le-am lasat in urma, desenez ziua in puncte atat de lenese..

Stii, dragul meu, cateodata mai am sentimente ciudate. Acelea care nu s-au potrivit aproape ca imi amintesc ca nimic nu se schimba din ce a fost. Si asta doar cand inca vad privirile taioase ale oamenilor din trecut care inca nu au putut face pace cu soarele.

Sufletul meu este rapid, si pentru a-si indeplini visele, doar asteapta urmatoarele paragrafe sa fie scrise. Urmarindu-ma, calculandu-mi pierderile si castigurile, si traind, observ defapt ca ma reinventez.

Way to live!

Cum ar fi daca toti locuitorii pamantului ar avea numai momente de fericire, cuvinte de lauda unul fata de altul, darnicie, bunatate.. Probabil lumea, ma refer aici la mediul inconjurator in care traim, ar arata mult mai frumos. Suntem fiinte rationale si asta ne da printre altele posibilitatea de a alege, bine-rau, ura-dragoste; in urma alegerilor noastre, universul se schimba (de exemplu atunci cand vrei sa creezi ceva minunat, se spune ca tot universul lucreaza la realizarea dorintei tale), in schimb, cand ai in sufletul tau sentimente negative ca invidia, frica, ingamfarea, ura fata de cel de langa tine, creezi in univers un dezechilibru, o catastrofa. Tine minte ca totul este legat de tine, de ceea ce iti doresti sa fii. Pentru ca El ne-a creat un TOT, un singur trup in care toti avem un loc stabilit, deciziile tale pot afecta nu doar oameni pe care nu ii cunosti ci si mediul de viata. Doar imagineaza-ti ca atunci cand iubesti, cand ierti, dai nastere in lumea materiala unei flori, unui fulg de zapada, poate participi chiar la formarea unui anotimp, ca tu esti un co-cretor; tot asa atunci cand minti, cand furi, cand vorbesti de rau, cand judeci, Universul se intristeaza - si lumea noastra exterioara se schimba.
Iar eu.. incerc din rasputeri sa fiu ma buna, zambesc si fac complimente cat incape.
Nu este deloc usor pentru ca mereu vor fi incercari, si persoane care vor incerca din rasputeri sa schimbe ceea ce vreau sa fac din sufletul meu. Dar o singura fraza voi avea in gand: Eu pot cauza fericirea - eu pot cauza dezastrul!

Pot sa te duc departe?

Pot sa te duc departe?

Promit sa am grija de tine.
Te invit la ceva cu totul nou.
Vrei sa ne despartim de experientele noastre?
Daca teama bate la usa, nu ii vom da drumul.
Voi sta treaza tot timpul. Si nu ma voi teme de propria ei putere.
Pot cumpara fructele care iti plac cel mai mult.
Si pot picta o imagine cu culorile tale preferate.
Si-ti voi canta o melodie care iti va atinge interiorul sufletului.
Sufletul tau dulce si senin.
Intotdeauna va fi un loc rezervat aici. Si va fi mereu al nostru.
Departe de ei.

...Ma gandesc ca nu o sa am timp niciodata sa iti multumesc pentru toata grija si iubirea pe care mi-o arati in fiecare zi.

My heart

"Ai vazut cum sunt panzele alea de corabii din mii de bucati, cu petice rosii, galbene, negre, cusute cu sfoara groasa, care nu se rup nici la furtunile alea mai mari? Asa e inima mea. De mii de ori gaurita, de mii de ori peticita, da' tare!"

Happiness

Happiness is a journey not a destination!

Fericirea.. Zambetul de pe chipul lui,
imbratisarea, parfumul unei flori.
Sarut pe frunte, sentiment de protectie..
stropi de ploaie,
Ceaiul de dimineata, cornulete cu ciocolata si iubirea alaturi..
Momente surprinzatoare, biletele de dragoste.
dorinta implinita..

Noapte buna.

S-a trezit din pat ca de obicei, in modul ei neindemanatic, s-a uitat in oglinda, cu incredere si ganduri pozitive, pentru ca azi chiar daca ar fi doar pentru un minut, a afisat un zambet din adancul inimii, dorind sa faca doar asta, sa zambeasca.
S-a bucurat pentru ca nu a planuit aceasta zi. Apoi a mirosit parfumul pe care il tine langa poza preferata. A ascultat cantecul ei iubit, a admirat cerul albastru, fara nimic in jur ce ar fi putut sa o deranjeze. Viata merita, incepand din momentul in care te trezesti si iti faci toate planurile, pana te bucuri de mirosul unei flori. Sa porneasca cu inima deschisa spre tot ce ii aduce destinul, ar fi cea mai buna parte din viata? S-a gandit ca lucrurile neasteptate, surprinzatoare ar putea fi mai interesante decat visele.


Noapte calduroasa, frig afara, un ceai fierbinte langa mine... noapte buna!

Richard Clayderman - Balada Pentru Adelina

Drops

Totul pare frumos. Abilitatea mea de a zambi, ramane intacta. Furtuna nu ma mai sperie, dar totusi, in interiorul meu exista. Stropi de nesiguranta nu pot invinge furtuna, iar inima mea se indoieste de tot ce poarta in ea..

Iarta-ma ca sunt atat de egoista, dar nu pot risca o deziluzie..

O alta zi..

Am coborat din tramvai cu telefonul in mana, facand curatenie prin el.
Inainte cu 2 minute de a ajunge la destinatie, un catelus mi-a iesit in cale, parca plangand modul cum oamenii se pierd in tehnologie. M-am oprit. Ma uitam la el, el la mine. Am bagat telefonul in buzunar, si i-am zambit. I-am multumit pentru ca m-a oprit exact inainte de a intra in casa. Am realizat ca am parte de o zi extraordinara. Ce pot sa-mi doresc mai mult decat o zi racorita de ploile toamnei, copacei ce joaca in culori de verde crud, iar un cer.. un cer pe alocuri innorat, iar mai apoi senin - culori de gri si albastru pe o mare necuprinsa.
Inainte de a intra pe usa, m-am intors si am inspirat adanc mirosul ploii.
O floricica roz aprins, in gradina, parca imi face cu ochiul.
Ce dragut.

Wings

Acum are aripi..
Si sfioasa exerseaza viitoarele zboruri..
A asteptat atat de mult sa-si urmeze calea..
A fost intotdeauna atat de rabdatoare..
In sfarsit ziua a sosit
Iar teama a aparut.
O teama care nu era intalnita in visele ei..
Si a decis sa n-o asculte
La urma urmei, a fost atat de lunga asteptarea ca aripile lor sa se formeze..
Nu va fi oprita de teama.

A zburat peste munti, de aceasta data pentru a invata maretia si provocarea lucrurilor aparent simple..
Peste rauri.. care au invatat-o cum sa curga.. si sa treaca peste..
A zburat peste paduri.. si a aflat ca iubirea este ceva pur si simplu.. si frumos..

Si asa a zburat..
Si niciodata nu s-a oprit.. s-a indragostit de vant, si l-a invatat sa zboare in favoare ei.
A aflat de ce a fost nevoita sa invete..
Cei mai multi nici nu ar da importanta acestei lectii...

Zboara!!


Were both gonna wake up soon, so we hope that tomorrow brings us our butterfly wings!

Imbratisari

Am luat in maini toata implicarea unei imbratisari care nu se poate intampla acum.

Mainile goale, pline de dor.. incerca sa inteleaga de ce o astfel de imbratisare nu se poate intampla.

Inima pretinde ca intelege. Inventeaza motive pentru a incerca sa diminueze durerea.

Dar bate, bate lenta si dureroasa..

Si arata cat de disperata este dupa bataile accelerate ale prezentei iubite..

Mi-e dor de tine iar.. cand picurii incep sa cada..

Aveam ochi albastri si te iubeam pe tine..

Doar tu stii ca ochii verzi imi sunt cand plang..
Si te minunezi..
Ma privesti si-mi spui ca sunt atat de pura..
Si imi spui copil frumos..


Doar tu stii sa readuci albastrul..

My dream

1997. Libertate. La iesirea din scoala surorile mele nu m-au mai asteptat, cum faceau de obicei.
Sunt singura.
Este corpul meu, pasul meu, nu am fost abandonata, dar ma abandonez singura.
Totul, chioscul, doamna cu palarie, trandafirii din gradina, nimic nu mai este la fel. Eu sunt alta.
Sunt uluita ca dintr-o data numai depind decat de mine.
Nu-i nimic, nu ma grabesc sa ajung acasa.
Ma simt usoara, perfecta. Trec prin curtea bisericii, admir turnurile ascutite si zidurile inalte. Raze de soare jucause, printre crengile copacilor.
Fredonez o melodie, ma invart in ritm de vals, sunt ca o adiere de vant ce limpezeste cerul.
Ma opresc in fata gradinii. La etaj, rufele unei doamne sunt intinse pe sarma.
Vreau un trandafir pentru mama. Sar gardul. Nimeni in jur. Ma plimb printre flori. Rup un trandafir.
Niciodata n-am respirat atat de puternic si atat de profund. E bine.
Vine cineva. Incerc sa ies, uniforma mi se agata in gard. Ma fortez si cad intr-o balta formata de ploaie.
Merg incet spre casa. Admir tot ce se poate, blocurile inalte, imi inchipui norii, ca niste iepurasi, catelusi, pisicute.
O mana ma prinde puternic de la spate. Mama speriata imi da o palma "Unde ai fost?"
Las capul in pamant si strang trandafirul la spate in pumnii mei mici. Ma intep.

***Sunt dealurile de cristal, acelea pe care le stiam din desene animate. Eu, fetita ciufulita, cu rochia zdrentaroasa.
Crengi de copaci ce vor sa ma opreasca, pe acestia ii stiu din cartile de povesti. Visez. Incerc sa fug de vrajitoarea cu palarie. Ma ascund printre flori de smarald. Ma uit in sus. Departe in zare vad turnuletul unui castel stralucitor. Ma ridic si ajung langa lac. Sar de pe o piatra pe alta, fara sa ma ranesc, de parca drumul ar fi facut pentru mine. E valsul de alta data. Trebuie sa am grija sa nu cad in apa, deoarece nu stiu sa inot. Si de altfel, cine ar veni dupa mine? Pentru ca numai eu sunt aici, numai eu cunosc locurile. E surpriza. Si acest vis neatins, mi se intampla sa-l mai am si acum. E uluitor cat de mult pot sa calatoresc, fara sa calatoresc.
Aici sunt in pace, protejata de toti si de toate. Ei n-or sa stie niciodata ca ma aflu aici.***
E visul din ziua libertatii.

Copilarie

O amara nostalgie..
Si totul a inceput cu mireasma copilariei in aer..



Inocenta, implinire, lumina, imaginatie. Lumea prin ochii unui copil.
Mai simpla.. si mai frumoasa..

"Langa patul meu, printre cearsafuri, lumea de jucarii ma sperie, imi pune atatea si atatea intrebari de care ma tem cand trebuie sa ma culc, si mai mult, cand imi fac baie si ele ma vad goala, in cada. 'oare cand vom fi libere?' jucariile vorbesc. 'Fa ceva pentru noi, tu, care ai totul, doi ochi, doua brate, doua picioare. Tu care poti sa umbli, sa recunosti, sa pregatesti evadarea."

Poveste

Ea e acolo, sta. Nu spune nimic, absolut nimic. Priveste natura. Intaiul de august al acestei veri.
Ea este acolo, deasupra a tot si toate, coplesita, muta. A incercat totusi viata, a incercat fiintele. Pentru ce va veni nu-i ramane decat memoria. Si avantul ei. Un cantec. Trecutul se misca.
Imagini. Album. Se intorc paginile.
Invelita de parfumul liliacului, de crengi si frunze, totul amestecat, cald, invaluitor, se afunda in visele ei.
Surasul ei e slab, un suras de expresie, o chemare, un simtamant.
Povestea e aiurea, in jurul lor, dar nu si in ei insisi. Fiecare in rolul lui, l-a iubit pe celalalt pana la absurd.

Wind

Am renuntat la tot ce aveam de facut, doar ca sa simt bataia vantului in parul meu.
Am auzit vantul, cum gemea de dor, chiar la sfarsitul diminetii.
L-am ascultat cum a trecut clandestin pe langa urechile mele..
Am auzit vocea mea.. din interior.. dornica atat de mult sa isi exteriorizeze sentimentele ..

Liniste..

Liniste..
doar ciripitul unei pasari..
si raze de lumina care bat in geam..
e pur.. e bine..
e.. e liniste.
O liniste ce mi-a cuprins fiinta.
In gand, in suflet, in privire.
Azi sunt mai buna.
Azi reusesc din nou sa fiu eu.
Cea de care mi-a fost atat dor..
Cea pe care demult nu am mai intalnit-o.
Si plang..
Plang..
dar nu sunt lacrimi de tristete..
sunt de bucurie..
pentru ca..
mi-am lipsit..
si-n cautarea mea..
am uitat de mine..
si m-am abandonat..
dar azi m-am regasit.
azi sunt din nou eu..
si sunt..
melancolie..